in

De vorbă cu milaneza Ludmila Chivriga

 

Pe Ludmila Chivriga am cunoscut-o pe Facebook. Văzând că e milaneză, m-am interesat de viaţa moldovenilor de la Milano, despre care nu am prea văzut să se scrie. Mi-a spus despre ceea ce face ea. Şi aşa am aflat că Ludmila are o istorie interesantă, o biografie de imigrantă care poate fi dată drept exemplu de succes. A parcurs un drum lung şi greu de la a fi clandestină şi a lucra la negru până la a avea o activitate autonomă şi a conduce o asociaţie cum e "Integrazione in Italia". 
 
Aventura ei începe în 2000, când soseşte în Peninsulă cu multe visuri, dar fără să ştie nimic despre realităţile italiene. A trebuit să lucreze la negru şi să fie plătită rău, să îndure diverse umilinţe, să locuiască în case abandonate. După mai multe peripeţii, a reuşit să se pună în regulă prin legea Bossi-Fini. 
 
De aici drumul ei a fost în urcuş. A fost angajată de o societate care oferea diverse servicii. S-a integrat bine în societate, a avut rezultate bune şi bune relaţii cu colegii de muncă şi clienţii. Iar lucrul acesta i-a ajutat ca la un moment dat să se pună pe picioare proprii, să-şi deschidă o societate de servicii. Deoarece în societăţile de servicii majoritatea angajaţilor sunt imigranţi, Ludmilei Chivriga i-a venit şi ideea de a înfiinţa o asociaţie care să ajute la integrarea socială a străinilor. Aşa apare, în ianuarie 2011, "Integrazione in Italia". 
 
Ludmila, astăzi integrarea e un cuvânt foarte la modă. Ce înseamnă pentru tine integrarea, promovezi poate o standardizare a tuturor imigranţilor şi ruperea tuturor legăturilor cu trecutul lor?
«Pentru noi, cei de la "Integrazione in Italia", integrarea înseamnă, în primul rând, bune raporturi cu instituţiile statului. ~n rândul al doilea înseamnă bune raporturi de muncă cu patronii şi administraţiile întreprinderilor. 
Iată de ce asociaţia noastră îşi propune să ajute imigranţii la rezolvarea tuturor problemelor care ţin de birocraţia statală sau relaţiile de muncă. Oferim în acest sens consultanţă la un înalt nivel profesional. Dar promovăm şi acţiuni social-culturale, care presupun manifestări de obiceiuri şi culturi ale altor popoare. Cu cât ne cunoaştem mai bine, cu atât ne împăcăm mai bine, iar diversitatea e o bogăţie a tuturora. Prin urmare suntem contra standardizării.»
 
S-a vorbit mult anul acesta în Italia despre cetăţenia pentru fiii imigranţilor. Ce părere ai în această privinţă?
«Sunt de acord, ştiu cât de rău se simt noii italieni, copiii imigranţilor din prima generaţie, care au învăţat în şcoala italiană, au inspirat prin toţi porii cultura italiană, dar nu sunt egali cu colegii lor care au părinţi italieni. Asociaţia noastră a promovat în acest sens mai multe iniţiative. Cred că în primul rând trebuie să vorbim mult despre drepturile noastre. şi anume pentru a facilita discuţiile, am deschis site-ul www.integrazioneinitalia.it. 
Mă folosesc de prilej şi-i rog pe toţi cei interesaţi să ne acceseze şi să intre în contact cu noi. Mai mult, declar că avem intenţia de a da spaţiu pe site-ul nostru tuturor asociaţiilor care încă nu dispun de mijloacele necesare pentru a se face auzite şi cunoscute. Visul meu e ca de pe acest site să lansăm campanii transnaţionale de sensibilizare a opiniei publice în materie de drepturi şi antidiscriminare.»
 
Ce alte lucruri frumoase prin concreteţea lor a realizat "Integrazione in Italia"? 
Faptul că avem un oficiu, o adresă la Milano, un site sunt deja lucruri "foarte frumoase prin concreteţea lor", ca să-ţi răspund cu vorbele tale. Uite, am strâns relaţii de parteneriat cu unele ONG-uri din Africa, mai ales din Guineea şi Coasta de Fildeş şi colaborăm cu ele în vederea îndrumării la lucru a tinerilor din acele ţări şi în vederea asistării copiilor şi tinerilor imigranţi în Italia. 
Colaborăm cu cele mai diferite culturi religioase şi biserici, ortodocşi, catolici, degrabă îi înscriem în acest registru şi pe musulmani. Şi deci, o spun clar, pentru noi diversitatea este o bogăţie, nu o problemă.»
 

Şi totuşi, eu am să insist cu "concreteţea". Dă-mi numele câtorva colaboratori de ai tăi. 
«Iată. Consultanţii Cinzia Passera şi Giuseppe Nocera, apoi Vasile Botezatu şi Nadejda Botezatu, apoi Fadiga Sekou, care vine din Africa. Avem şi avocatul nostru, care intervine atunci când situaţia o cere.»
 
Bine, iar acum îţi propun să vorbim despre grandoarea planurilor tale de viitor.
«"Integrazione in Italia" va construi într-un viitor apropiat un centru pentru copii, unde să fie prezent un ambulator medical şi un punct de colectare a hainelor şi jucăriilor uzate pentru copiii extracomunitarilor. Ar fi de mare ajutor pentru emigranţii proaspăt veniţi în Italia şi pentru copiii lor. Iar visul meu, ştii care este visul meu? Să fac un mare centru de primire şi orientare pentru emigranţi! Modern, frumos, curat!»
 
Dar sunteţi aşa de bogaţi ca să vă permiteţi construirea unui centru pentru copii?
«Nu suntem bogaţi. Suntem mai degrabă ambiţioşi. Şi asta mă face să cred că visul meu va deveni realitate.»
 
Victor Druţă
 
Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Românul care şi-a ucis logodnica cu un pumn riscă 30 de ani de închisoare

UK/ Peste 90 % dintre furturile din bancomatele sunt comise de români: majoritatea sunt din Bacău