Un document aprobat în consiliul unei circumscripții din Torino, prin care primăria locală aderă la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri a României, este mai mult decât un simplu act administrativ: este o îmbrățișare, așa o definește inițiatorul rezoluției, față de comunitatea română care numără peste 50.000 de membri la Torino.
«În 1 Decembrie va fi o zi foarte importantă pentru România. Statul național modern va împlini 100 de ani: este sărbătoarea unificării, după secolele de separare impuse de marile imperii popoarelor din Valahia, Moldova și Transilvania. Tocmai din acest motiv, ieri seară am prezentat o rezoluție în consiliul de circumscripție. Grație acestui document, aprobat în unanimitate, Circumscripția 8 aderă simbolic la celebrarea Centenarului. O modalitate de a mulțumi și de a recunoaște importanța acestei comunități care, datorită celor peste 50 de mii de membri, a jucat un rol de primă importanță în dezvoltarea socio-demografică a orașului Torino. La mulți ani tuturor!»
Astfel a anunțat Lorenzo D’Agostino, șeful grupului PD din consiliul de circumscripție, actul aprobat în 7 noiembrie în unanimitate.
Rezoluția aprobată are ca obiect „Centenarul națiunii române moderne” și are următorul conținut:
AVÂND ÎN VEDERE CĂ
În 1 Decembrie se împlinesc 100 de ani de la fondarea statului român modern;
Această dată amintește anexarea Transilvaniei și a Bucovinei la fostele Principate Valahia și Moldova (deja unite din 1859);
CONSIDERÂND CĂ
Orașul Torino a fost pentru mult timp, de la sfârșitul anilor ’90 până în primii ani din 2000, una dintre destinațiile preferate de emigrare pentru cetățenii români proveniți în special din regiunea istorică a Moldovei și din județul Bacău;
Astăzi, în Torino trăiesc peste 50 de mii de cetățeni români (mai precis, 52.626, potrivit datelor din tabelul 3.15 al Anuarului Statistic 2016 al Primăriei);
Comunitatea romaneasca din Torino este a doua în Italia pentru numărul de locuitori (după aceea din
Roma), dar prima în raport cu numărul total de locuitori;
Din punct de vedere istoric, Torino a avut o legătură foarte puternică cu spațiul românesc, fiind mărturie fondarea primei catedre de limba română în Italia în 1863 (a treia în lume după cele de la Budapesta și Sankt-Petersburg) datorită acordurilor politice dintre Casa Savoia și principele Alexandru Ioan Cuza, primul regent al Principatelor Unite ale Valahiei și Moldovei;
ADERĂ SIMBOLIC
La celebrarea centenarului statului modern românesc
INVITĂ
Celelalte circumscripții din Torino și consiliul municipal să facă același lucru.
DE ASEMENEA, ÎȘI DOREȘTE
Ca Orașul Torino, prin intermediul Departamentului de Cultură, să fi făcut demersuri sau să le facă pentru organizarea, atât pentru acest an, cât și pentru anul următor, ocazii de formare și informare (poate în colaborare cu Consulatul și numeroasele asociații culturale prezente în teritoriu) în vederea unei mai bune integrări și a unei cunoașteri reciproce.
Primul semnatar: Lorenzo D’Agostino, șeful grupului Partidului Democrat.
Lorenzo D’Agostino, cum v-a venit ideea de a „adera oficial” la festivitățile Marii Uniri?
«După ce am studiat limba și cultura românească timp de mai mulți ani, am crezut că ar fi o bună inițiativă ca o instituție cum este Circumscripția 8 din Torino să se alăture acestei inițiative. Comunitatea românească din oraș este formată din peste 52 mii de oameni: un număr considerabil.»
Cum au reacționat colegii dvs. de partid și opoziția?
«Colegii mei de partid și din majoritate au salutat propunerea cu plăcere și cu puțină curiozitate. Lucru pozitiv (și, de asemenea, neașteptat) este că și opoziția a ales să susțină propunerea. De fapt, votul asupra rezoluției a fost unanim.»
Ce înseamnă în practică, pe lângă aprobarea ordinii de zi, această „aderare” a circumscripției la festivități?
«Aceasta înseamnă că vom acționa pentru a crea și încuraja momente de întâlnire și de cunoaștere reciprocă, pe lângă cele deja organizate de Consulat și de asociațiile locale.»
Există posibilitatea de a vedea o declarație similară în consiliul general din Torino?
«Ar fi fantastic. Am sfătuit un coleg al consiliului municipal și sper să reușească să o supună la vot.»
Câți străini sunt în administrarea circumscripției 8? Ar trebui să se implice mai mult în gestionarea orașelor, ca orice rezident?
«În calitate de consilier doar una, originară din Somalia. Și, tocmai din acest motiv, se ocupă de proiecte legate de integrare și educație interculturală. În teritoriu însă rezidenții străini sunt mulți, la fel ca în restul orașului. Iar la nivel exclusiv numeric cred că ei nu sunt cu siguranță reprezentați. Dar desre acest subiect ar fi foarte multe de spus. Mă limitez să spun că am foarte mulți prieteni români care, din diverse motive, au depășit 20 de ani și nu au votat niciodată: nici pentru parlamentul italian, nici pentru cel român. Ei sunt cetățeni fără voce. Și nu cred că e just.»
În această atmosferă de vânătoare a străinului, ar putea inițiativa dvs. să pară și un răspuns la politica de închidere a majorității care guvernează țara?
«Inițiativa, mai mult decât un răspuns la acest guvern (cu care cred că nu am nimic de împărțit), a vrut să fie în primul rând un semnal pentru toți concetățenii mei români. Deoarece fiecare comunitate, fiecare minoritate, are dreptul să fie reprezentată, să găsească pe cineva capabil să le dea voce. Studiile mele m-au determinat să dezvolt o anumită sensibilitate în cazul României, dar sper că în viitor alți oameni (cu alte sensibilități) să reușească să continue parcursul pe care l-am început azi. După cum a spus Matteo Renzi acum doi ani, după înfrângerea la referendum: „A face politică împotriva cuiva este foarte ușor, politica pentru ceva este mai dificilă, dar mai frumoasă”.»
Sorin Cehan
Lorenzo D’Agostino, un tânăr italian din Torino intrat de curând în politică, are de multă vreme legături cu comunitatea românească și cu România. Anul trecut a publicat o carte intitulată „I Carpazi a Torino”, inspirată din lucrarea sa de licență la Limbi și Literaturi Moderne, despre cum percep orașul românii din Torino. Vorbește destul de bine limba română, fiind îndrăgostit de țara noastră. «Mărturisesc, m-am îndrăgostit de cultura și istoria voastră. Am descoperit cu adevărat o lume nouă; o cultură și o literatură care nu au nimic în minus față de numeroasele țări ale Europei. Autorul meu preferat este Mircea Eliade: mi-a schimbat viața. Cu limba mă descurc, însă pot (și trebuie) să o îmbunătățesc mult.», ne declara după publicarea cărții.
Cartea unui tânăr italian, un titlu ce provoacă multă curiozitate: ”Carpații la Torino”