Italia – Chiara Danieli, campioană la karate, a murit la vârsta de 21 de ani din cauza unei boli necunoscute. Tânăra bresciană, originară din Gavardo, câștigase medalii mondiale și europene cu echipa națională de juniori până în 2019. Spitalizarea bruscă din 31 octombrie: multe luni de sedare, apoi semne de recuperare, vineri situația s-a precipitat și fata a murit.
>>> Monica, fostă concurentă Grande Fratello, a murit fulgerător, atac de cord la 37 de ani
Chiara Danieli, campioană la karate, a murit la vârsta de 21 de ani
Chiara Danieli, campioană la karate, a murit la vârsta de 21 de ani din cauza unei boli necunoscute
Era spitalizată din 31 octombrie anul trecut la Spitalul Civil din Brescia, după o criză la domiciliu: o lungă perioadă de sedare, o recuperare care în ultimele săptămâni lăsase loc de optimism.
În schimb, Chiara Danieli, în vârstă de 21 de ani, campioană la karate și originară din Gavardo, a murit vineri seara, lăsând familia (tatăl Mauro și mama Nadia, fratele Simone, jucător de baschet) consternată. Acum urmează ca rezultatele autopsiei, ordonate deja de Procuratura din Brescia, să stabilească cauza morții, care rămâne cauzată, deocamdată, de o boală necunoscută.
>>> Italia, medici deprimați și stresați, jumătate ar vrea să plece: ”Prea multe ore la serviciu”
Vedetă de la o vârstă fragedă
Înmormântarea va avea loc joi, la ora 16.00, la Gavardo. Chiara, studentă universitară la Verona, după ce absolvise facultatea de limbi străine la Universitatea Lunardi din oraș, fusese o vedetă de la o vârstă foarte fragedă în clubul Aishin Dojo, unde practica karate atât la disciplina kumite, cât și la kata.
Câștigase medalia de bronz pe echipe la Campionatele Mondiale de juniori din 2016, iar în 2019 venise medalia de aur europeană, tot pe echipe, alături de colegele de echipă Giorgia Longhena și Valentina Podavini, care crescuseră alături de ea.
Au fost multe mesaje de condoleanțe. Cum ar fi cel de la oratoriul Don Pino Puglisi: „În aceste zile, întrebările ne umplu capul tuturor, emoțiile ne bat la inimă, amintirile ne urcă la gât și lacrimile se topesc pe fețele noastre. Poate că am fi vrut să spunem ceva mai mult, poate că am fi vrut să o mai vedem o clipă să zâmbească, cu acel entuziasm care o caracteriza”.
sursa: Corriere.it
