Știri Italia: Carabinierul Alberto Marino care, împreună cu un coleg și 118 operatori, a salvat un bebeluș abandonat într-o pungă de plastic se simte atașat de el. Ce îi dorești?, l-au întrebat jurnalișțtii de la Corriere della Serra. „Sper să trăiască înconjurat de toată dragostea pe care o merită. Și sper că va fi un carabinier. Are tăria de caracter și curajul de care este nevoie”, a răspuns el.
Citește despre acest caz: Italia, nou-născut găsit într-o pungă pe câmp, botezat după numele carabinierului care l-a luat la bord prima dată
”L-au lăsat pe jos, la soare, cu cordonul ombilical încă atașat”
Vocea îi tremură, semn că emoția este încă puternică. „În șaisprezece ani de serviciu, nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva”, spune Alberto Marino, carabinierul care, ieri, împreună cu un coleg și operatori de la 118, au salvat un bebeluș abandonat într-o pungă de cumpărături în zona rurală din Paceco, în zona Trapani.
”Este bine. Ca măsură de precauție, el se află încă la terapie intensivă în departamentul de neonatologie, dar este bine. Este un copil puternic, atașat de viață. Este în siguranță doar pentru că a țipat și a plâns din toată suflarea, atrăgând atenția unui fermier care trecea pe acolo în drum spre serviciu.
L-au lăsat pe jos, la soare, cu cordonul ombilical încă atașat. Cu toate acestea, el este în afara oricărui pericol. El este un luptător”.
Ce povestește carabinierul care l-a salvat pe bebelușul abandonat
”Nu încă, l-am lăsat ieri la spital, cu greu, dar pe mâini foarte bune, sper să mă pot duce în curând să-i aduc niște haine, niște jucării, chiar dacă poate e încă prea mic pentru jucării. Mi-au spus că are trei kilograme și 50 de centimetri lungime, este frumos”.
”Eu și colegul meu, ofițerul Leonardo Tumbarello, am fost alertați de centrul de operațiuni, care primise un raport despre descoperirea copilului de la fermierul care i-a salvat viața. Era ora 17.30. Ne-am grăbit să mergem imediat la spital și am aranjat primirea nou-născutului, alertând camera de urgență și departamentul de neonatologie și eliberând departamentul de ambulatoriu de alți pacienți, astfel încât bebelușul să poată primi imediat toate tratamentele.
”Ne-am grăbit apoi să ajungem la fața locului, unde 118 intervenise deja. Copilul era în ambulanță și l-am escortat la spital. Fusese înfășurat într-o pătură electrică de către asistente și cred că avea semne de arsuri minore de la expunerea la soare. Din câte au constatat medicii, fusese lăsat imediat după naștere și stătuse în punga de plastic opt sau nouă ore. Din fericire, sacul în care îl băgaseră era deschis și a putut să respire.”
„Nu, pentru că nu aveam timp de pierdut. L-am dat la doctori care s-au ocupat de el, dar până seara nu l-am părăsit. Când m-am întors la cină, le-am povestit totul celor trei fii ai mei, care au patru, șase și zece ani. M-au întrebat când îl vom lua cu noi acasă, că le-ar plăcea.”
”Vă gândiți la un al patrulea copil?”, a fost el întrebat. ”Poate, aș fi fericit. Nu neg că aș avea unele probleme de organizare, deoarece soția mea lucrează și ar trebui să cer ajutorul mamei sau socrilor mei, dar aș fi fericit. Să vedem ce vor decide pentru el. Le-am promis copiilor că, de îndată ce va fi posibil, îi voi duce la spital pentru a-l vedea”.
