Primăria oraşului Chişinău a luat cu câteva zile în urmă hotărârea de a declara ziua de 16 mai zi de doliu pentru întreg oraşul. Drapelele vor fi coborâte în bernă. Cetăţenii vor fi probabil îndemnaţi să se abţină de la serbări zgomotoase, să nu facă cumetrii şi zile de naştere. Chişinăul va fi în doliu…
Dar mă rog dumneavoastră, ce s-a întâmplat? Ce tragedie cumplită s-a petrecut în capitala Moldovei? Un cutremur devastant? Un ţunami din apele Bâcului? A, nu. Vom fi în doliu pentru că pe 16 mai 1812 la Bucureşti a fost semnat tratatul de pace ruso-turc, conform căruia Basarabia a fost cedată de către Turcia Rusiei. Iar ruperea Basarabiei din ah!.. trupul îndurerat al Moldovei lui Ştefan cel Mare!.. a însemnat pentru neamul românesc o pierdere şi o durere şi o sfâşiere eternă!
Doliul acesta de 16 mai nu e singurul ce reprezintă victimismul moldovenilor, care pare să fie unicul nostru produs de marcă şi brand naţional. Am mai avut aşa zisa "piatră a lui Ghimpu", instalată în amintirea zilei de 28 iunie 1940, când Basarabia românească a fost răpită de URSS. Apoi mai comemorăm diferitele deportări operate de sovietici. Mă mir de un lucru. Dacă ne pasionează istoria cu o aşa forţă, de ce oare nu am celebra şi ocuparea Daciei de către imperialistul de Traian, de ce nu am institui oare o Zi a Ruşinii pentru romanii care ne-au lăsat sub loviturile hunilor? Ba poate ar fi cazul să ne aducem aminte cu revoltă în suflet şi de odioasa ocupare de către hoardele de Cro-Magnon venite din Africa a acestor sfinte pământuri ale noastre pe care trăiau numai pitecantropii, lupii, urşii şi căprioarele!
Cred că e absurd să judecăm istoria. S-a întâmplat pentru că s-a întâmplat, noi azi ce mai putem face? Moldovenii însă au ce face. În fiecare an calendarul le oferă diferite prilejuri de joacă.
La 1 decembrie şi 27 martie unioniştii fac diferite manifestaţii în favoarea unirii cu România, iar adversarii îi scuipă în fel şi chip.
La 1 mai şi 9 mai izbucnesc manifestările procomuniste şi proruseşti. Anul trecut şi anul acesta Liga tineretului rus din Chişinău a împărţit aşa-zisele panglici ale lui Sfântul Gheorghe, care comemorează victoria asupra fascismului. Poate oare moldoveanul naţionalist să accepte panglica sfântului Gheorghe? Nu! Victoria ruşilor nu e şi victoria noastră! Ruşii sunt ocupanţi! Noi vom împărţi panglici tricolore!
Între timp, pe când acest război al simbolurilor e în plină desfăşurare, de ideea naţională care să-i unească pe toţi locuitorii Moldovei într-o singură naţiune nu vorbeşte nimeni. Iar ideea naţională pluteşte în aer, există, a fost de fapt exprimată în repetate rânduri până acuma. Crearea unui puternic stat de drept, a unei economii funcţionale şi a unui cetăţean loial statului, iată ideea noastră naţională. Integrarea europeană ne-ar ajuta la realizarea acestei idei, ar stimula-o cu putere.
Statul nostru de drept este slab, la fel şi economia, dar ceea ce lipseşte mai mult este cetăţeanul loial. Noi avem mai multe tipuri de cetăţeni. Avem de exemplu unionişti care nu cred în eficienţa şi raţionalitatea existenţei statului moldovenesc şi care prin urmare nu vor fi niciodată luptători pentru ideea naţională moldovenească; aceştia consideră că numai unirea ne poate rezolva, aşa, dintr-odată, toate problemele.
Îi avem apoi pe rusofonii care nu sunt puşi în condiţia de a se integra şi care au puţin respect pentru Moldova, şi pe bună dreptate. Îi mai avem apoi pe aşa-zişii "statalişti" moldoveni, care urăsc tot ce este românesc, limba română, istoria românească; aceştia visează o naţiune moldovenească izolată de propriile sale esenţe. Toate aceste tipuri de cetăţeni nu sunt loiali ţării lor, nu sunt moldoveni. Pentru a-i face loiali, pentru a-i face patrioţi ai Moldovei, trebuie să-i convingi în primul rând a nu se certa. Trebuie să găsim ceea ce ne uneşte, nu ceea ce ne dezbină.
Să lăsăm deci în pace istoria, să nu o mai instrumentalizăm ba într-un fel, ba în altul. Să nu ne mai prostim cu declararea de sărbători şi zile de doliu care ne fac ridicoli. Să lăsăm în pace oamenii să poarte în piept panglicile care vor. Să nu ne mai uităm chiorâş la ocupanţi. Să ne bucurăm din contra că avem o ţară bogată în diversitate.
Să ne dăm seama că, fiind noi o ţară mică, izolarea e moartea noastră. De aceea să ne străduim a iubi toţi vecinii noştri. Pe români în primul rând, căci de la ei am furat şi continuăm să furăm sumedenie de valori culturale. Pe ruşi şi ucraineni, cu care am avut de împărţit multe. Dar să fim foarte atenţi la ce se întâmplă în Europa, să înţelegem şi să iubim Europa, ca patrie a celui mai sublim umanism.
"Am făcut Italia, acum trebuie să-i mai facem şi pe italieni", a zis Massimo d'Azeglio după unificarea Italiei. Acelaşi lucru trebuie să-l zicem acuma şi despre ţara noastră: "Am creat Republica Moldova, acum trebuie să-i creăm pe moldoveni."
Victor Druţă
