Patologii invalidante, traumatisme repetate şi accidente de diferite tipuri, tăcere în denunţarea lucrurilor care se întâmplă.

Renato Di Rico, director al Servicului de prevenţie şi siguranţă în mediile de muncă de la Ausl din Modena, confirmă consecinţele situaţiei grave de exploatare răspândită în rândul lucrătorilor din abatoare fotografiată de Flai Cgil.

Modena, coșmarul din abatoare, plătiți cu 4,50 euro pe oră. ”Suntem în stare de sclavie”

Care sunt bolile profesionale cele mai răspândite?

«Cele mai frecvente în absolut sunt cele musculo-scheletice. În special în zona spatelui şi membrelor superioare. Deseori se descarcă şuncă din camioane în poziţii foarte incomode. Se fac mii de operaţiuni pe zi. Pentru că deseori ziua de lucru durează mult mai mult decât cele opt ore prevăzute. Şi apoi e supraîncărcarea biomecanică: mişcări fine, repetitive, foarte frecvente, cu durate importante. Precum utilizarea cuţitului pentru tranşarea şuncii.»

Se vorbeşte de operaţiuni de tăiere la fiecare 3/4 secunde. Multe ore pe zi.

«Da, sunt foarte rapide şi foarte frecvente. Problema e tocmai aceasta: ritm şi frecvenţă excesivă. Ar trebui introduse pauze, ar fi de-ajuns şi să se facă un alt tip de muncă, şi să se odihnească acel segment al membrului superior. Există o supraîncărcare de muncă. Însă reducerea ritmului ar însemna reducerea producţiei.»

Se întâmplă ca lucrătorii să nu se trateze?

«E clar că nu toate bolile ies la suprafaţă. Multe patologii nu se văd, ceea ce se vede este numai o parte a unui aisberg semiscufundat. Fiindcă multe dintre acestea scapă controlului medicului competent.»

De ce scapă?

«Pentru că nu sunt declarate. Şi apoi pentru că există un fel de selecţie naturală. Cei care reuşesc rămân, cei care nu reuşesc, pleacă. Şi apoi mulţi dintre lucrătorii cooperativelor sunt străini, şi acest lucru comportă o întreagă serie de dificultăţi, cum este limba, incapacitatea de a declara propriile neajunsuri. O slăbiciune implicită a poziţiei.»

Care este numărul bolilor profesionale?

«În 2012, la 45.000 de denunţuri în Italia, jumătate se refereau la probleme osteo-articulare. În Emilia Romagna procentul bolilor profesionale este cu o treime mai mare decât media naţională.»

Mulţi lucrători nu mai reuşesc să ţină un cuţit în mână.

«Există o amplificare a afecţiunilor spatelui de tip degenerativ. Şi apoi e membrul superior: de la umăr până la articulaţia încheieturii: tendoanele, tecile tendoanelor. Bolile cele mai frecvente sunt sindromul de tunel carpian, dar şi tendinitele cotului şi umărului. Inflamaţiile afectează tendoanele, dar şi nervii. Care dau dureri, parestezii, dificultăţi de mişcare.»

Ce tip de accidente au loc din cauza muncii excesive?

«Se amplifică accidentele pentru că se diminuează atenţia şi creşte posibilitatea de a comite erori. Muncitorii sunt mulţi, foarte aproape unul de celălalt şi se întâmplă să se rănească între ei, manevrând cuţite foarte ascuţite. Sunt medii neconforme fiind închise, întunecoase, reci. Şi din motive igienice. Medii incomode care constituie prin sine un risc. Şi apoi sunt leziunile din cauza efortului, rupturi de discuri intervertebrale. Dar şi leziuni legate de folosirea cuţitului sau utilajelor.»

De exemplu?

«Înfigerea cuţitului în coaste, dacă de exemplu nu se face operaţiunea în mod corect. Ar trebui să se folosească echipamente supuse întreţinerii şi mănuşi de protecţie din oţel pe mâini şi antebraţ. Accidentele de muncă s-au diminuat peste tot, în unele cazuri indicii de accidentare sunt în clară îmbunătăţire. Chiar şi în construcţii, un clasic sector de risc. În timp ce în sectorul cărnii nu există nicio îmbunătăţire.»

Replica întreprinderilor

Multe dintre întreprinderile de la Modena acuzate de Cgil că se folosesc de forţă de muncă procurată de la cooperative externe nu au dorit să răspundă la întrebările ziariştilor. iar cei care au răsăuns au negat totul. „Aici e totul în regulă, cei care nu cred pot veni să verifice. Ture ucigătoare? Nu e adevărat. Aici respectăm contractul naţional. Mai mult, deseori lucrătorii străini sunt cei care vor să lucreze mai multe ore şi noi suntem cei care îi împiedicăm”.