„Lightwave Theatre Company” este o companie de teatru vizual înființată în 2013. Ei ne aduc pe scenă povestea unor păpuși de mărime naturală, însuflețite, care transmit problemele reale cu care societatea se confruntă cât și soluția.
În noiembrie anul trecut, publicul din Italia i-a putut vedea în renumita emisiune de talente „Tu si que vales”, unde chiar Maria De Filippi a spus că „I-ați făcut pe toți să plângă din sală”.
Urmăriți aici interpretarea extraordinară, reacțiile vedetelor și a publicului:
Cristina Andreea Ion și Petru Stratulat, fondatorii acestei trupe, ne răspund în exclusivitate pentru Gazeta Românească.
De unde a pornit acestă idee, acest concept? Cum ați ajuns să alegeți să faceți teatru pentru adulți cu păpuși in mărime naturală?
Cristina: Ideea a venit din faptul ca ne doream sa facem teatru pentru papusi. Nu stiam exact in ce forma. La un moment dat, in ultimul an de master la facultate, am intrebat un prieten ce i-ar placea sa vada in directia asta, iar el mi-a zis ca i-ar placea sa vada un spectacol cu papusi mari cat un om si sa fie pentru oameni mari. Mi s-a parut o idee foarte buna si am zis sa incercam asa.
Petru: Am cunoscut-o pe Cristina cu un an inaintea infiintarii Lightwave Theatre Company. De la ea am aflat de aceasta forma de arta. Evident, stiam de teatrul cu papusi, dar nu stiam ca acesta li se poate adresa si adultilor. Am invatat de la ea ce inseamna in fiecare zi privind-o si vorbind cu ea. A venit apoi un moment in viata ei profesionala cand a trebuit sa ia fraiele in propriile maini si atunci am indemnat-o sa-si faca propria companie de teatru, iar eu sa o ajut cu promovarea spectacolelor. Eram, si inca sunt, om de radio si chiar as fi putut sa o ajut cu aceasta promovare. Zis si facut, numai ca, la un moment dat, vazand cum ma joc linistit cu o marioneta, a observat ca, in joaca mea, eu de fapt o manuiam corect, ca si cum as fi facut o facultate in domeniu. M-a intrebat de unde stiu si, vazand un talent adanc ingropat in mine, m-a intrebat daca as vrea sa urc pe scena cu ea. Pentru ca intotdeauna mi-a placut sa-mi infrunt fricile, iar frica de scena era una care ma bantuia, am acceptat pe loc.
Care sunt membrii companiei și cum v-ați găsit până la urmă? Pentru că este nevoie de o anume compatibilitate umană să ajungeți la rezultatele voastre. Care e povestea din spatele înființări trupei de teatru?
Cristina: Povestea este ca aveam foarte multe idei pe care voiam sa le pun in practica. Petru mi-a spus intr-o seara „fa-ti o trupa de teatru. Te ajut cu promovarea”. De-a lungul timpului am lucrat cu mai multi papusari pana la formula din prezent, care cuprinde șapte membri cu care avem o chimie foarte buna. Suntem si prieteni. Avem aceeasi tinta si dorinta sa iasa totul bine. Membrii fondatori suntem eu si Petru Stratulat, la care adaugam colaboratorii din prezent: Oana Mihaela Cercel, Andra Mirescu, Cristine-Nicole Jucan, Teodor Delciu și Roxana Neagu.
Trupa voastră s-a înființat în 2013. Aveți peste 7 ani de activitate. Cum a fost drumul către succes? Începuturile? Ați avut piedici sau greutăți?
Petru: Eu cred ca au fost greutati, in primul rand. Nu cred ca am avut piedici, dar greutati au fost, ca la orice inceput. Eram un grup de cinci tineri entuziasti si fara putere financiara, dar cu o viziune foarte clara. Am inceput de la a ne transporta papusile cu taxiul sau cu autobuzul de la un spectacol la altul, dar asta nu ne deranja pentru ca atunci nu stiam cum e sa faci altfel. Era parte din evolutia noastra sa pornim de jos. Incepuseram sa construim singura compania de teatru independent axata pe teatru vizual cu papusi in marime naturala destinata publicului adult din Romania.
Cristina: Am avut foarte multe greutati pentru ca a trebuit sa ne auto-finantam. Avea fiecare multe alte joburi sau proiecte adiacente, iar o parte din bani ii investeam eu si Petru in papusi si spectacole pentru a ridica trupa.
Toată lumea vede și se bucură de rezultatul final. Piese de teatru în sine, care de cele mai multe ori ne emoționează până la lacrimi. Ceea ce oamenii nu știu și ar fi foarte util să afle, este munca colosală din spatele unei piese de teatru. Cât durează și ce presupune acesta?
Petru: Papusile sunt construite de Cristina pe viziunea ei, iar acest stadiu al pregatirilor unui nou spectacol este si cel mai obositor pentru mine si, posibil, si pentru ea. Am asistat-o de multe ori si este un proces migalos pentru ca papusile sunt in marime naturala. In timp, ne-am dat seama ce materiale trebuie folosite si ce materiale trebuie evitate. Acest proces de invatare a avut loc pe scena sau la repetitii, cand multe papusi s-au stricat. Asta ne-a ajutat enorm sa invatam cum putem juca mai departe un spectacol chiar daca papusile au suferit un accident oricat de fatal, fara ca publicul sa realizeze. Iata-ne acum, dupa 7 ani, cu lectiile invatate. Atunci cand trebuie sa construim personaje noi, stim exact ce materiale pot fi folosite si care trebuie evitate. Intotdeauna dau exemplul acesta, cand vine vorba de efortul din spate: pentru un moment artistic de doar 3 minute si ceva, asa cum sunt toate la TV, noi repetam aproape doua luni, in fiecare zi timp de aproape 3 ore.
Prima apariție TV, care v-a adus și succesul mediatic, a fost în anul 2015 la „Românii Au Talent”, unde ați primit un Golden Buzzer care v-a dus direct în semifinale, de la îndrăgitul actor Constantin Cotimanis.
Pe lângă locul în semifinală, ați primit și câteva mesaje emoționante de la juriul show-ului. Pe care îmi doresc să le reamintesc publicului larg:
Andi Moisesecu a spus, „Știți ce faceti voi? Nu mânuiți păpuși, voi faceți oameni fericiți! Asta e cel mai greu lucru!!”
Constantin Cotimanis: ” O clipă am rămas fără reacție. Într-o lume construită prost și mereu pe picior de război, dăruind dragoste și numai dragoste, vom învinge.”
Andra: ” Vă felicit și vă mulțumesc că îmbogățiți această lume cu o artă pe atât de complicată, atât de fascinantă.”
Care au fost sentimentele pe care le-ați avut după acele cuvinte de laudă de la oameni de asemenea valoare umană? Și cum s-a schimbat viața voastră după participarea la Românii au Talent?
Petru: Filmarea acelui moment a avut loc in toamna 2014, asadar la un an si jumatate de activitate. Eram inca inocenti si in curs de invatare. Nu prea aveam incredere in noi. Aveam incredere in viziunea noastra, in schimb. Sa ne spuna asa ceva Constantin Cotimanis, omul de care noua ne era frica in acel juriu… Eu am fost coplesit de emotie. A fost prima confirmare la nivel mare ca ceea ce facem este frumos.
Care sunt cele mai renumite piese de teatru pe care le-ați creat? Cât durează până puneți pe picioare un spectacol?
Cristina: In cei 7 ani de activitate, am realizat patru spectacole: Reflection (non-verbal), Iubitafizica, dupa cartea scrisa de Iulian Tanase, Sunt eu Annabel si Micul Print. Pe primul, din 2014, inca-l jucam. Crearea unui spectacol dureaza pana la trei luni. Cel mai mult timp este consumat in etapa de contructie a papusilor. Repetitiile sunt istovitoare, pentru ca papusile trebuie manuite in anumite feluri pentru a emotiona. Papusarii trebuie, uneori, sa se miste in pozitii nefiresti pentru a manui corect papusile in marime naturala. Efortul fizic este unul foarte mare.
În noiembrie anul trecut și publicul din Italia v-a putut vedea în renumita emisiune de talente „Tu si que vales”, unde chiar Maria De Filippi a spus că „I-ați făcut pe toți să plângă din sală”. Ați adus multe lacrimi de emoție și i-ați impresionat cu adevărat pe italieni. Cum vi s-a părut acest show? Care au fost rezultatele și cu ce impresie ați rămas despre Italia?
Petru: Tu Si Que Vales a fost o experienta foarte frumoasa pentru ca stiam ca vom atinge sufletele multor romani aflati in fata televizoarelor. Fiecare aparitie TV este una cu provocari tehnice pentru ca noi aducem acolo o forma de teatru pe o scena care nu este una neaparat de teatru. Sunt foarte multe detalii de care trebuie sa tinem cont cand venim in fata camerelor de televiziune cu un moment artistic, iar calitatea rezultatului depinde si de echipa tehnica de acolo, care intelege viziunea noastra sau nu. Din fericire, echipa de la Tu Si Que Vales a inteles foarte bine ce vrem sa transmitem. Un asemenea moment artistic depinde foarte mult si de videoproiectii, unde i-am avut alaturi pe cei de la Les Ateliers Nomad din Bucuresti. Pe mine m-au uimit lacrimile varsate de toti cei aflati acolo, lucru pe care l-am vazut la TV, caci de pe scena nu a fost vizibil. Atunci cand incepe muzica, noi intram intr-un fel de transa. Nu avem ochi pentru ceea ce se afla dincolo de marginea scenei. Daca ne defocusam, vei simti din public faptul ca ceva s-a intamplat pe scena, ca nu te mai atinge sufleteste ceea ce facem, fara a-ti putea explica ce.
Experienta din Italia a fost speciala datorita faptului ca am beneficiat de serviciile unui translator profesionist in persoana Simonei Iacob Bozesan. Chiar daca, initial, am vorbit cu totii limba engleza acolo, au existat momente in care a fost mult mai simplu ca fiecare sa se exprime in limba sa. Simona Bozesan si-a asumat cu totul spontan si un rol de „scut” intre noi si echipa de productie. Pregatirea unui asemenea show tv poate fi extrem de obositoare, iar Simona a reusit sa traduca toata comunicarea dintre noi si productie intr-un mod reconfortant. Am fost linistiti de faptul ca stiam ca mesajele noastre ajung la destinatari in forma optima. Au existat repetitii care s-au intins pana la 3 dimineata.”
Cum a fost anul 2020 pentru voi, cu spectacolele, ținând cont de Pandemia cu care ne luptam? V-a afectat activitatea?
Cristina: Pentru noi a fost o perioada foarte dificila ca trupa pentru ca teatrele sunt inchise. Noi ne sustinem din vanzarea de bilete, iar Statul a ajutat prea putin in timpul Starii de Urgenta (martie-iunie). La nivel artistic si personal, eu si Petru am regizat spectacole in teatrul de stat dar in afara Lightwave Theatre Company. In 2020, activitatea trupei noastre a fost aproape suspendata. Partea buna e ca am avut timp sa punem pe hartie proiectele pe care urmeaza sa le facem in viitorul foarte apropiat.
Cred că apariția cea mai importantă de până acum pentru voi, a fost la show-ul renumit „American’s Got Talent”, unde ați ajuns până în sferturile de finală. Juriul format din starurile internaționale, Simon Cowell, Howie Mandel și Sofia Vergara a fost foarte emoționat în timp ce v-a urmărit. Cum ați reușit să ajungeți atât de departe și care au fost gândurile cu care ați plecat în America?
Petru: Am aterizat la Los Angeles pe 12 martie cu multe peripetii. La plecare, cu doar cateva ore inainte a decedat tatal colegului nostru de la Les Ateliers Nomad, care s-au ocupat de videoproiectii, iar asta a insemnat ca nu poate veni cu noi. Echipa tehnica din SUA s-a mobilizat pentru a-i tine locul colegului nostru. Inainte cu doar cateva ore sa plecam spre aeroport a fost anulat zborul spre Frankfurt din cauza pandemiei, asa ca departamentul de Travel de la AGT ne-a trimis prin Paris. Cand am plecat de acasa spre aeroport, Donald Trump a iesit la TV sa anunte ca zborurile din Europa spre SUA vor fi anulate incepand cu o anumita ora. Din fericire, ar fi insemnat ca la 10 ore dupa aterizarea noastra acolo, nici un avion plecat din Europa nu ar mai fi avut voie sa atinga solul american. Am intrat in tara la limita.
Cristina: Experienta de acolo a fost coplesitoare. Urmaream de mult timp emisiunea. Ne doream sa ajungem acolo, dar nu am indraznit sa visam ca vom ajunge vreodata acolo, iar in momentul in care am avut ocazia sa ne prezentam numarul in fata juriului, si dupa ce am primit feedbackul, am simtit ca a meritat tot efortul. A fost un efort urias cu pregatirea momentului, cu deplasarea pana acolo. Am avut sentimentul ca e bine ce am facut.
Care sunt planurile de viitor? Ce ați pregătit publicului larg?
Cristina: Nu ne place sa dezvaluim inainte. Preferam sa aducem surprize, dar, ca o idee, vrem sa ducem la un alt nivel teatrul nostru fata de ce am facut pana acum. Consideram ca, dupa 7 ani de activitate, am trecut in alta liga. A venit momentul unui mare upgrade.
Într-o lume în care mulți oameni au uitat să viseze, voi aduceți mult mai aproape de noi visul și basmul. Voi aveți puterea a de însufleți acele păpuși, însă mai departe de atât, realizați cu ele ceea ce un om nu ar putea face. Ați trecut de bariera reală și ați mers în cea fantastică, de basm. Unde putem zbura, crea tot ce ne dorim și putem depăși orice barieră.
La final, pentru magia pe care ne-o transmiteți, cât și pentru că ne-ați reprezentat țara cu mândrie și succes peste tot unde ați mers, noi românii, vă mulțumim mult pe această cale!
Interviu realizat de Irina Gavriluț
