Ştefan Codrin Hârjoabă, 37 de ani, originar din Iaşi, în prezent rezident la Treviglio, provincia Bergamo, este preşedintele asociaţiei culturale „IH.th.IS”. Asociaţia este formată din persoane care „tac şi fac”, după cum afirmă preşedintele. S-au organizat multe evenimente culturale, extrem de puţine beneficiind de fonduri sau sponsorizări, aproape toate fiind susţinute din buzunarele proprii ale membrilor. „Simpatizanţi avem mulţi, oameni care vin să ne susţină, nu strângem cotizaţii, la început doar o persoană a plătit 10 euro, de atunci nu am insistat pe aceast aspect” ne-a declarat Stefan Hârjoabă.
Duminică, 13 decembrie, asociaţia a organizat un concert de colinde într-un loc deosebit: „Pentru prima dată în Sanctuarul din Caravaggio vor răsuna colindele româneşti. Duminică 13 decembrie, la lumina lumânărilor tradiţia şi spiritualitatea românească va fi apreciată timp de 45 de minute de către publicul italian şi român.” a scris Ştefan pe pagina sa de Facebook.
Stefan Hârjoabă este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A venit în Italia pentru prima dată în anul 2000, apoi definitiv, trei ani mai târziu. „Prima călătorie în Italia a fost cu ocazia „Giubileo 2000”, când am venit ca turist, împreună cu un prieten, student la stomatologie. El a rămas, eu însă m-am reîntors, doream să termin facultatea. După ce am terminat studiile, am ales să vin în Italia definitiv. Mă căsătorisem şi îmi doream o viaţă mai bună, cu mai multe oportunităţi. Eu provin dintr-o familie de profesori, părinţii mei au fost bogaţi spiritual, nu şi material.” ne-a povestit Ştefan.
Prima perioadă în Italia i-a adus românului multă dezamăgire. „Perioada de început a fost ca un şoc pentru mine. Un adevărat duş rece. Am întâlnit o adevărată dezumanizare a oamenilor pentru bani. Români de-ai mei care vindeau locuri de muncă conaţionalilor, deşi ştiau că nu e ceva sigur. Se cereau şi 500 de euro pentru un post de muncă, care ulterior se dovedea a fi de neacceptat. Banii însă se pierdeau. Nu îmi imaginam că se pot înşela oamenii între ei în această manieră.” ne-a declarat el.
„Cel mai mult m-a durut că nu am putut fi alături de tatăl meu, care după puţin timp de la plecarea mea, a murit. Eu ajunsesem în luna martie, el a murit în aprilie. A rămas un mare regret pentru mine.” a completat Ştefan.
Nu doar dezamăgirea creată de conaţionali a fost o şoc pentru Ştefan. „M-am rupt de viaţa culturală pe care o aveam la Iaşi. Acolo mergema la teatru cel putin de două ori pe lună. Odată ajuns în italia, nu mi-am mai putut permite acest lucru. pentru mine a fost o adevărată dramă.”
Perioada de adaptare a fost lentă, dar în prezent Ştefan şi soţia se pot considera o familie bine integrată. „Am lucrat în mai multe locuri în Italia, unele mai bune, altele mai rele. Am mers mereu înainte, cu mult optimism. Am avut şi puţin noroc, am întâlnit persoane care ne-au ajutat. În final am reuşit să fac reîntregirea familiei, să o aduc legal şi pe soţie, care acum este asistent medical. Eu am reuşit să fac un curs de master, pe siteme de gestiune a deşeurilor urbane. terminasem geografia mediului şi s-a potrivit bine acest master. În prezent lucrez la o firmă de salubrizare, chiar dacă am facultate şi master, sunt angajat pe post de muncitor simplu şi fac treaba pe care alţii nu ştiu s-o facă. Important e că e o un loc de muncă onest.” ne-a declarat Ştefan.
Ideea înfiinţării asociaţiei i-a venit din 2007, anul scandalului „Mailat”. „Era inadmisibil ca din cauza unui infractor, toată comunitatea să fie desconsiderată. A fost o perioadă în care toţi românii erau văzuţi ca nişte infractori, violatori şi hoţi. De atunci m-am gândit că o asociaţie care să încerce cumva să „spele” imaginea noastră, ar fi potrivită”.
Stefan Hârjoabă a înfiinţat asociaţia „IH.th.IS”, cu care a realizat multe evenimente culturale. „Am organizat seminarii având ca temă perioada comunistă din România, percepută de comuniştii italieni greşit. Unii dintre ei, invitaţi la seminariul nostru, au avut posibilitatea să cunoască multe aspecte noi, pe care nu le cunoşteau. Şi recunosc că a fost o satisfacţie pentru mine. Ei aveau impresia că perioada comunismului în România a fost ceva pozitiv pentru popor. Apoi am organizat seri de film românesc, am invitat trupe de teatru pentru copii, prezentări de icoane şi seminarii pe tema simbolisticii icoanei, am sărbătorit Ziua Naţională etc.”
„Am avut şi momente mai puţin plăcute. Îmi amintesc că într-un an am invitat actori de la teatrul „Luceafărul” din Iaşi, pentru a prezenta copiilor români piese pentru copii. Atât de nepăsători au fost părinţii, încât, din lipsă de public a trebuit să amânăm reprezentaţia. probabil dacă ofeream şi ceva de mâncare sau manele, am fi avut succes.” a completat Ştefan.
Andi Rădiu
video și foto: Daniel și Cezar Sas
