Într-o perioadă în care sute de mii de români au rămas fără locuri de muncă, iar în ţară era aproape imposibil de găsit o slujbă, tot mai mulţi şomeri au luat drumul străinătăţii, pentru un salariu mai bun decât în România. Însă, criza a scăzut lefurile şi în ţările europene, iar expresia că în „străinătate umblă câinii cu covrigi în coadă” este un mit.
Strânsul curelei în Europa a început să se simtă la fel de dur ca şi în România. Diaspora îşi deplânge soarta, dar merge înainte.
Jurnalistul Ionuţ Teianu trăieşte din 1991 în Franţa şi spune că aici criza se simte abia de doi ani, cu adevărat, însă a adus cu sine schimbări dramatice în viaţa oamenilor: locuinţele s-au scumpit, băncile nu dau împrumuturi decât cu supragaranţii, iar patronii nu mai angajează decât pe perioade determinate scurte.
Cel mai bine se vede criza în rândul clasei de mijloc, dominantă în Franţa: oamenii au rărit simţitor ieşirile la restaurant. „Toată lumea merge mai puţin la restaurant, acesta e primul lucru vizibil. Acum e văzută ca un lux”, explică Ionuţ Teianu.
„Băncile nu mai dau împrumuturi fără garanţii severe şi fără ca solicitantul să aibă deja o treime din valoarea apartamentului, ceva imposibile. Se cer contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, care sunt din ce în ce mai rare. Noile contracte se fac din ce în ce mai mult pe perioade determinate, care merg la maxim 2 ani. Chiriile au crescut. Dacă până acum câţiva ani un francez plătea o treime din salariu pe chirie, acum dă jumătate. Salariile scad, deja toţi se aşteaptă să fie anunţaţi că li se taie veniturile”, mai povesteşte românul stabilit în capitala Franţei.
Efectele sunt dramatice pentru cei cu venituri mici sau pentru familiile monoparentale. „Campingurile sunt locuite de cei care şi-au pierdut locuinţele”, mai relatează Teianu. Viaţa pentru francezi a devenit foarte scumpă. Preţurile alimentelor au crescut, iar benzina a ajuns la 2 euro litrul. Oamenii nu îşi mai permit vacanţe lungi, iar dacă pleacă îşi asigură hrana din hypermarket.
Criză la tot pasul
În Spania şi Italia nu se mai găsesc locuri de muncă şi salariile au scăzut. Francezii încep să se uite urât la străini pentru că le iau locurile de muncă. şi în Anglia nivelul de trăi a scăzut. Dar românii din diaspora spun că „afară” parcă pâinea e mai albă decât în România.
În Spania lucrurile stau rău. Mulţi români au rămas fără locuri de muncă iar alţii s-au trezit cu salariul la jumătate. Andrei Munteanu stă în Barcelona de 6 ani. Lucrează la o fabrică de confecţii metalice iar când s-a angajat prima data câştiga 1.500 de euro. Acum a ajuns la 1.000, dar alţi români trăiesc din ajutorul de şomaj.
„E dezolant ce vezi în jurul tău. Preţurile au crescut atât de mult încât mulţi au renunţat să mai folosească maşinile. Salariile au scăzut şi pentru spanioli. Mulţi patroni preferă însă să îşi păstreze angajatul din România pentru că îl plăteşte mai puţin”, spune acesta.
Camelia Stan stă în Italia de 5 ani şi spune că s-ar întoarce şi mâine acasă dar se teme că aici chiar ar muri de foame. A rămas fără loc de muncă de jumătate de an şi în tot acest timp nu a reuşit să îşi găsească altceva. „Am o fiică aici şi 2 nepoţi. Când am ajuns, luam şi 1.000 de euro pe lună, acum nu mai găseşti aproape nimic peste 600. Unde te întorci, auzi de recesiune. Nu avem nici bani să platim asigurarea la maşină”. Aduce bani doar soţul care câştigă 900 de euro lunar.
Recesiunea, mai uşoară în Anglia
Doar în Anglia lucrurile par a sta mai bine. „Aici nu se vorbeşte de criză atât de mult. Aud de subiectul acesta cand vorbesc cu cei din ţară. E drept, unii o duc mai greu decât înainte, dar criza la ei nu e ca la noi pentru că ei au avut de unde să cadă. Şi aici preţurile au crescut şi au scăzut salariile, însă nu e o catastrofă. O problemă mare a românilor de aici e că nu sunt angajaţi cu carte de muncă, muncesc la negru mulţi ani înainte de a intra în legalitate”, spune Valentin, un român care face taximetrie în Londra. Câştigă 1.000 de lire pe lună, însă munceşte 80 de ore săptămânal.
„Prefer să râmân aici decât să mor de foame în ţară”
Din cauza faptului că lefurile le-au scăzut sau că au fost trimişi în şomaj, o mare parte dintre românii care muncesc peste hotare nu au mai avut posibilităţi să trimită bani acasă. Mulţi dintre ei nu mai au din ce să îşi termine casele începute în urmă cu trei-patru ani.
Mai mult decât atât, unii sunt înglodaţi în datorii la bănci şi s-au dus în străinătate să-şi plătească ratele, dar nici acest lucru nu mai pot să-l facă. Ei speră că lucrurile vor reveni la normal şi vor reuşi să-şi finalizeze investiţiile începute acasă.
Chiar şi în aceste condiţii, majoritatea românilor nici nu se gândesc să se întoarcă acasă pentru că, în opinia lor, aici este şi mai greu. „În România nu aş câştiga banii ăştia şi aş duce-o şi mai rău. Prefer să râmân aici decât să mor de foame în ţară”, a declarat unul dintre românii plecaţi la muncă în Spania. Alţii au încercat să se întoarcă în ţară, dar nu au reuşit să se adapteze vieţii de aici, astfel că au plecat înapoi. „Văzând că nu se mai pot face bani ca şi înainte, m-am întors cu familia la Satu Mare. Dar aici este şi mai greu. În primul rând nu mi-am aflat loc de muncă nici eu, nici soţia, astfel că peste o săptămână mă întorc înapoi. Cu banii care îi câştig acolo pot trăi măcar. Cu ce câştig în România, nu”.
Criza din Spania îi alungă pe români
Românii din Comunitatea Madrid formează în continuare cea mai numeroasă comunitate de străini, deşi numărul lor a scăzut, potrivit datelor furnizate luni, 26 martie, de consilierul madrilen pentru afaceri sociale, Salvador Victoria, din raportul asupra populaţiei străine înregistrate în regiune la 1 ianuarie 2012.
Dacă în urmă cu un an numărul românilor din Comunitatea Madrid nu înceta să crească, acum aici se află 221.160 de români, reprezentând peste 21% din totalul străinilor, însă au înregistrat o scădere de 0,61%.
„Chiar dacă numărul românilor a scăzut – cu 1.368 de persoane -, este nesemnificativ. Ei continuă să considere Comunitatea Madrid ca având şanse mai bune de lucru şi de trai decât România, şi acelaşi lucru se reflectă şi în aşteptările lor pentru găsirea unui loc de muncă. Preferă să rămână în Spania, şi nu cred că va avea loc prea curând o revenire în masă a lor, mai ales pentru că este nevoie de timp pentru relansarea economiei, în Spania şi în România”, a explicat Salvador Victoria începutul scăderii numărului total al românilor din regiune.
De altfel, numărul total al străinilor din Comunitatea Madrid a scăzut cu peste 56.000 pe durata anului 2011, şi a ajuns la 1.256.178 de persoane. }ara iberică înregistra la sfârşitul anului trecut peste 5 milioane de şomeri (mai exact 5,3 milioane). Cu alte cuvinte, aproape 23% din populaţia activă a ţării nu are loc de muncă. Aflată în prag de recesiune, Spania nu a mai avut atâţia şomeri de 17 ani de zile.
Conform Institutului de Statistică spaniol, 42% dintre românii plecaţi la muncă în Spania au fost loviţi de flagelul şomajului. Pe lângă acest factor, restricţiile impuse românilor pe piaţa spaniolă a muncii, începând din 22 iulie 2011, fac viaţa românilor din ce în ce mai grea.
Pe 22 septembrie anul trecut, Federaţia ascociaţiilor de români din Europa a atacat în justiţie restricţiile pe care Ministerul Muncii din Spania le-a impus împotriva conaţionalilor noştri. Comisia Europeană a aprobat, pe 11 august, cererea Spaniei de a restricţiona piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii români până la 31 decembrie 2012, ca urmare a unor perturbări grave pe această piaţă. Aceste restricţii se vor aplica activităţilor din toate sectoarele şi regiunile.
