În România, un copil din trei are cel puţin un părinte la muncă în străinătate, a declarat marți ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca Turcan, adăugând că aproape o cincime dintre minori au ambii părinți plecați. Ministrul susţine că „dificultăţile copiilor separaţi de părinţi s-au adâncit” în perioada pandemiei, scrie ziare.com.
„Pandemia a accentuat gradul de excluziune, de vulnerabilitate a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dacă ne uităm la distribuţia pe judeţe a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate vom vedea că comunităţile cele mai mari se află în judeţele cele mai sărace, ceea ce înseamnă că avem, de fapt, un fenomen social. Sărăcia suprapusă peste lipsa părinţilor, de fapt, a condus la riscuri majore pentru copiii rămaşi singuri.
Cifrele sunt îngrijorătoare. 18% dintre copii au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, 14% au unicul părinte plecat la muncă în străinătate şi 68% au un singur părinte plecat a muncă în străinătate”, a spus Turcan.
”Aşadar, unu din trei copii a rămas practic complet fără îngrijirea părinţilor. Aceştia reprezintă cel mai mare risc şi aici cred că trebuie să fie concentrate politicile publice pe care le vom elabora”, a declarat ea în cadrul conferinţei „Protecţia copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate – importanţa educaţiei parentale şi a serviciilor de suport”, organizată de „Salvaţi Copiii“, în parteneriat cu MMPS.
Turcan a menţionat că este nevoie ca aceşti copii să beneficieze de sprijin pe mai multe planuri, întrucât ei „reprezintă o componentă extrem de vulnerabilă a societăţii”. Ministrul a explicat că nu toţi copiii cu părinţi plecaţi la muncă afară din ţară sunt beneficiari de ajutor social, pentru că sunt cazuri în care familiile în care au rămas primesc bani de la cei plecaţi, „însă ei sunt în comunităţi vulnerabile şi în jurul lor se dezvoltă sărăcia”.
„Aceşti copii nu au nevoie doar de sprijin psihologic ci trebuie realmente îndrumaţi să găsească o cale în viaţă. (…) Binele pentru aceşti copii se construieşte atunci când contribuim cu toţii la el. Cred cu tărie că parteneriatul dintre autorităţile centrale, autorităţile locale şi societatea civilă este singurul care poate să ajungă în segmentele de nişă pentru persoanele vulnerabile. Statul nu poate s-i atingă pe toţi cei vulnerabili, nu are nici capacitatea, nu are nici ştiinţa (…) şi de aceea parteneriatele cu cei care reprezintă exemple de bună practică sunt cele care pot să ne ducă acolo unde exisă cea mai mare vulnerabilitate”, a mai afirmat ministrul.