Potrivit noului Cod Fiscal, românii plecaţi în străinătate care și-au păstrat rezidența fiscală în România vor fi nevoiţi să plătească o taxă lunară.
Românii care intenționează să plece din țară pentru mai mult de șase luni de zile, indiferent că merg la muncă, la studii sau în vacanţă, riscă să fie amendaţi, de la 1 ianuarie 2018, dacă nu notifică Fiscul în prealabil cu minimum 30 de zile prin completarea și depunerea unui chestionar de rezidență fiscală.
“Confirm faptul că persoanele cu rezidenţa fiscală în România, cu domiciliul în ţară, sunt obligate la plata acestei contribuţii calculată prin procentul de 5.5% din valoarea salariului minim pe economie, chiar dacă se află în străinătate. Contribuţia este de circa 67 de lei/lună, corespunzător sumei de 792 de lei pentru un salariu minim pe economie din 2016 de 1200 de lei”, a declarat consultantul financiar Adrian Benta.
Potrivit noului Cod Fiscal, persoanele fizice ce nu realizează venituri şi nici nu sunt scutite de plata contribuţiei de sănătate prin efectul legii vor fi obligate să plătească contribuţii la asigurările de sănătate:
„Articolele 180-182 din noul Cod Fiscal impun plata unei contribuţii la asigurările de sănătate de către persoanele fizice ce nu realizează venituri şi nici nu sunt scutite de plata contribuţiei de sănătate prin efectul legii. Este vorba de minorii sau doamnele însărcinate care nu au venituri. În acest sens, cetăţenii români care îşi păstrează rezidenţa fiscală în ţară sunt în sfera contribuţiei la această asigurare de sănătate. În esenţă, legea nu se adreseaza numai acestor categorii de persoane ci şi altor persoane, cum ar fi cele neasigurate, dar care încasează venituri la negru, agricultorilor care nu îndeplinesc condiţia de a fi impozitati prin tranşe de venit sau persoanelor casnice ce nu sunt coasigurate”, a mai spus Adrian Benta.
Guvernul a adoptat OUG privind Codul Fiscal care va prevedea transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, măsură contestată de sindicate, precum şi scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%
Sancţionarea celor care pleacă la muncă în străinătate şi care nu depun la timp chestionarul de rezidenţă fiscal, dar şi identificarea de noi soluţii pentru suspendarea executării silite în anumite situaţii, sunt câteva din prevederile noii ordonanţe 30, ce modifică Codul de procedură fiscală.
“Principalii contravenienţi sunt românii care lucrează în străinătate şi care nu şi-au anunţat plecarea la Fisc. Astfel, un cetăţean român ce părăseşte teritoriul ţării pentru o perioadă mai mare de 183 de zile trebuie să deţină chestionarul de rezidenţă fiscală. Acesta se depune cu minim 30 de zile înaintea plecării din România. Prevederea a fost reglementată de la 1 ianuarie 2016 prin noul Cod fiscal. Ordonanţa recent publicată introduce amenzi pentru cei ce nu respectă această procedură. Amenda este între 50 de lei -100 de lei, nu este o sumă mare, însă gestul în sine este unul neagreabil atâta timp cât nimeni nu a făcut vreo informare publică cu privire la obligaţia acestor cetăţeni”, a declarat consultantul fiscal Adrian Benţa.
Potrivit unei clarificări făcute de reprezentaţii ANAF, “orice persoana fizică rezidentă în România care pleacă din țară (indiferent de motiv: studii, muncă, etc) pentru o perioadă sau mai multe perioade de şedere în străinătate care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive are obligaţia completării formularului “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”.
“Formularul se depune cu 30 de zile înaintea plecării din România, în vederea scoaterii/menţinerii din/în evidenţă de către organul fiscal competent. Organul fiscal analizează îndeplinirea condiţiilor de rezidenţă în funcţie de situaţia concretă a persoanei fizice, luând în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, după caz, precum şi documentaţia prezentată, respectiv:
– formularul “Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”
– orice alte documente ce pot sta la baza determinării rezidenţei persoanei fizice, precum şi, după caz, certificatul de rezidenţă fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale conform legislaţiei interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoţit de o traducere autorizată în limba română.
În ceea ce privește documentele justificative, organul fiscal poate solicita și alte documente pe care le consideră relevante în vederea stabilirii rezidenței fiscale, spre ex:: dovada deținerii unor autovehicule înregistrate în România/statul străin; permis de conducere emis de autorităţile competente din România/statul străin; paşaport emis de autorităţile competente din România/statul străin; etc. De asemenea, vă informăm că la cererea organului fiscal, persoana fizică este obligată să prezinte documentele solicitate de aceasta, însoţite de o traducere autorizată în limba română, şi, după caz, să aducă clarificări adiţionale”, mai precizează reprezentanţii ANAF.
