În ciuda eforturilor cadrelor medicale, micuțul preluat de ambulanţă în stare gravă după slujba de Botez a murit luni dimineață, la orele 6.00. Cantitatea de apă înghițită i-a fost fatală.
Un bebeluș în vârstă de doar șase săptămâni a ajuns duminică după-amiază în stop cardio-respirator la Urgențe la Spitalului Județean Suceava, direct de la slujba de Botez. Evenimentul a avut loc la Biserica Zamca. Preotul l-a băgat pe micuț cu totul în cristelniță, moment în care copilul a înghițit o cantitate mare de apă, ce i-a fost fatală.
La sosirea echipajului SMURD, nou-născutul era în stop cardio-respirator și a fost nevoie de manevre de resuscitare. ”A fost intubat, aspirat, avea o grămadă de apă în plămâni”, a precizat în stare de șoc medicul care i-a acordat primul ajutor, recunoscând că micuțul era aproape mort.
Purtătorul de cuvânt al Poliției Suceava, Ionuț Epureanu, a declarat, luni, pentru Mediafax, că bebelușul a murit duminică noaptea, astfel că s-a schimbat încadrarea juridică inițială de vătămare corporală din culpă s-a schimbat, cercetările fiind desfășurate, în prezent, pentru ucidere din culpă.
„Schimbați ritualul”
Biserica Ortodoxă Română trebuie să modifice ritualul botezului prin scufundarea pruncului în cristelniță, potrivit unei petiții postate pe campaniamea.declic.ro.
„Modificați ritualul botezului prin scufundarea pruncului în cristelniță”, este solicitarea celui care a publicat petiția pe campaniamea.declic.ro către Biserica Ortodoxă Română.
„Având în vedere situațiile tragice în urma cărora au murit prunci după cufundarea în apa din cristelniță, Biserica trebuie să reglementeze urgent această practică! Nu cerem anularea practicii Botezului ci modificarea ei, astfel încât să fie prevenite aceste de riscuri inutile și chiar absurde!”, spune inițiatorul petiției.
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a transmis un comunicat după moartea nou-născutului:
„Am primit cu multă durere şi tristeţe în suflet vestea despre pruncul Iustin, de doar şase săptămâni, care a plecat mult prea devreme la Cer, să se alăture îngerilor, în dimineața zilei de 1 februarie 2021.
Ziua care ar fi trebuit să fie una a bucuriei, a îmbrăcării pruncului Iustin în „haină luminoasă”, s-a preschimbat într-o zi a suferinței pentru părinții, nașii, familia şi comunitatea sa, care i-au așteptat cu nerăbdare venirea în lume. În acest moment de tulburare pentru toţi cei ce în loc de haine de sărbătoare vor îmbrăca haine cernite, inclusiv pentru preotul slujitor, ne este greu să înţelegem de ce Dumnezeu a îngăduit această încercare grea.
În tratatul său „Despre copiii care mor timpuriu”, Sfântul Grigorie de Nyssa oferă mai multe răspunsuri, subliniind că orice făptură creată vine de la Dumnezeu, Care se îngrijeşte de existenţa acesteia, fie ea mai lungă sau mai scurtă. Iar dacă îngăduie curmarea unei vieţi înainte de vreme, după mintea omenească, este pentru că, în preştiinţa Sa, Dumnezeu nu vrea să îl priveze pe prunc de vreuna din binecuvântările Sale, ştiut fiind faptul că omul este înzestrat cu multe daruri, pe care are însă libertatea să le folosească precum consideră.
Nu există cuvânt şi nici faptă care să şteargă lacrimile şi să aline acum inimile frânte ale părinţilor şi rudelor, însă le suntem alături în acest moment deosebit de greu şi ne rugăm cu stăruinţă Mult Milostivului Dumnezeu să îi întărească, să îi mângâie şi să tămăduiască această rană, împreună cu pruncul Iustin, care de acum îi va veghea din preajma tronului Părintelui ceresc.
Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a luat deja legătura cu preotul slujitor și cu cei prezenți, pentru a stabili circumstanțele în care s-a petrecut această tragedie și a decide măsurile necesare.
Dincolo de acestea, înălţăm rugăciune smerită către Dumnezeu, Care ne-a certat prin această întâmplare, pentru a ne lumina mintea şi a îndrepta viața noastră, rostind împreună cu Apostolul: „O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?” (Romani 11, 33-34)”.
