În România se vorbeşte tot mai mult despre reintroducerea pedepsei cu moartea. Deputatul PDL Silviu Prigoană a declarat că România ar trebui să reintroducă această lege, urmând să acţioneze ca o barieră pentru infractori. „Pedeapsa cu moartea trebuie reintrodusă, nu pentru a fi aplicată. Cred că tema asta de discuţie trebuie avută cu urmaşii victimelor”, a spus Prigoană. „Pedeapsa cu moartea introdusă ar fi ca un punct de reper pentru toată lumea, ca să îţi dea o temă de gândire”, a continuat acesta.
Deputatul PDL a adaugat ca, din moment ce legea permite inarmarea populatiei, este necesara o lege care sa pedepseasca aspru folosirea fara motivatie legala a acestor arme.
Angajatul MAI Gheorghe Vlădan a intrat, luni, 5 martie, într-un coafor din zona Dorobanţi a Capitalei şi a împuşcat-o pe casiera unităţii, apoi pe soţia sa, după care a tras în restul oamenilor care se aflau acolo. Două dintre persoane au murit, iar alte şase au fost rănite.
91% dintre români, pentru pedeapsa capitală
Un sondaj de opinie realizat în 2010 de Asociaţia Pro Democraţia a arătat că 91% din românii chestionaţi ar fi în favoarea reintroducerii pedepsei cu moartea dacă ar fi chemaţi la un referendum pe această temă.
Pedeapsa cu moartea, existentă acum în legislaţia a peste 50 de ţări, a fost adoptată în România în perioada dictaturii lui Carol al II-lea (1938) şi a fost redescoperită de regimul comunist. În era comunistă, ea se aplica pentru 19 infracţiuni, şi anume: crimele împotriva păcii şi omenirii, trădarea de patrie, omorul săvârşit prin cruzimi sau asupra mai multor persoane, jefuirea cu consecinţe deosebit de grave a bunului obştesc, după ce anterior fusese abolită încă de la prima constituţie, din 1866.
În România, ultimii condamnaţi la moarte au fost soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu, pe 25 decembrie 1989. în 1990, prin Decretul-Lege 6 din 7 ianuarie pedeapsa capitală a fost abolită, fiind înlocuită cu detenţia pe viaţă, considerată la nivel mondial cea mai bună alternativă.
Argumente pro şi contra
Principalul argument în favoarea pedepsei cu moartea este că ar avea un efect preventiv, adică un puternic impact psihologic asupra oamenilor care ar vrea să comită actele sancţionate cu moartea.
Criticile care sunt aduse cel mai des pedepsei capitale sunt ireversibilitatea ei şi lipsa unei certitudini că acuzatul are parte de un proces corect, nediscriminatoriu.
De cealaltă parte, antiaboliţioniştii susţin că numai prin punerea în practică a pedepsei cu moartea se poate cauza infractorului unui rău egal precum cel produs. În alte cazuri, se invocă religia şi identitatea culturală pentru a aplica pedeapsa cu moartea, însă aici statele nu fac decât să interpreteze scrierile sfinte în felul lor. în Iran, de exemplu, legea islamică a permis, până luna trecută, folosirea sentinţei capitale şi în cazul minorilor.
Imposibil de adoptat pentru noi
De zeci de ani, tendinţa la nivel mondial este de abolire a pedepsei capitale. Mai sunt 43 de ţări care menţin în legislaţia penală condamnarea la moarte. Dintre acestea, unele dau frecvent astfel de sentinţe şi le aplică, iar cele mai multe menţin această prevedere doar ca o sabie a lui Damocles. În prezent, în Europa, singura ţară care practică execuţiile este Belarus, ceea ce i-a atras sancţiuni din partea Consiliului Europei.
Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, protocoalele Consiliului Europei privind dreptul la viaţă şi Constituţia României sunt cele trei piedici majore în calea punerii în aplicare a pedepsei cu moartea.
În SUA se aplică
Pedeapsa cu moartea este menţinută în 35 din cele 50 de state care formează Statele Unite ale Americii. Însă, în patru dintre ele, tribunalele n-au mai pronunţat o astfel de sentinţă din 1976, conform datelor deţinute de Consiliul Europei. în 2009, în SUA au fost executate 52 de persoane. Totuşi, pentru al şaptelea an consecutiv, numărul acestora este în scădere. în prezent, mai multe state sunt în curs de abolire a pedepsei cu moartea. în cea mai importantă democraţie a lumii, cazurile revoltătoare au vizat executarea unor persoane retardate.