Poliţiştii olandezi din mai multe oraşe vor investiga dacă cei care au ajuns să fie implicaţi în acte criminale au făcut acest lucru pentru că şi-au pierdut locul de muncă sau pentru că sunt membri ai unor bande de infractori. „Vrem să aflăm dacă infracţionalitatea se dezvoltă în cadrul acestui grup şi cine sunt” membrii acestuia, a declarat un purtător de cuvânt al asociaţiei comandanţilor de poliţie.
Comandantul poliţiei din Haga a abordat această problemă în discursul său de Anul Nou şi a acuzat criza economică. „Numeroase persoane din Europa Centrală şi de Est şi-au pierdut locurile de muncă (…), acum apar în statisticile privind infracţionalitatea. îşi pierd locurile de muncă şi încep să fure”, a declarat acesta. El a adăugat că creşterea numărului de spargeri de locuinţe în Haga se datorează parţial est-europenilor. De asemenea, poliţia din Rotterdam a decis de asemenea să adopte măsuri mai dure în privinţa est-europenilor. „Partea lor în ceea ce priveşte furturile din maşini şi din locuinţe este în creştere”, a declarat purtătoarea de cuvânt a instituţiei.
Vor verifica dreptul de rezidenţă
Şefii de poliţie spun că răspund în acest fel reclamaţiilor angajaţilor poliţiilor locale şi funcţionarilor publici din marile oraşe olandeze care ar fi observat o creştere bruscă a infracţiunilor comise de persoane din Europa Centrală şi de Est. Autorităţile olandeze pregătesc „razie” şi pe piaţa muncii după cum anunţa cabinetul de la Haga la mijlocul lui noiembrie cînd au decis nu doar că restricţiile pentru români şi bulgari trebuie menţinute, dar şi că legislaţia trebuie modificată. în primul rând autorităţile olandeze au anunţat că vor verifica dreptul de rezidenţă al cetăţenilor din est.
Schimbă legea pentru asistenţă socială
Guvernul olandez a făcut acorduri cu Belgia despre modul de combatere al agenţiilor frauduloase pentru muncă temporară. Sunt în consultare şi cu alte ţări UE cu privire la măsurile de supravegheare a migraţiei forţei de muncă. Executivul de la Haga a mai precizat, în noiembrie, că doreşte ca muncitorii din alte state să poată beneficia de asistenţă socială numai după ce au lucrat în ţările de Jos timp de cinci ani. în prezent, ei pot beneficia de asistenţă socială după un an.
În aceeaşi oală cu cetăţenii din afara UE
Ministrul olandez Henk Kamp a fost cel care în aprilie anul trecut spunea că cetăţenii din afara UE şi din România şi Bulgaria vor primi permise de muncă în Olanda doar în cazuri excepţionale. Kamp a propus atunci ca angajatorii din domenii precum agricultura sau horticultura să folosească şomerii olandezi. De la extinderea UE, în 2004, aproximativ 165.000 de persoane din Europa Centrală şi de Est au decis să lucreze în agricultură şi horticultură, construcţii, industrie şi transporturi în Olanda. „între timp, peste un milion de persoane cu vârste sub 65 de ani nu au niciun loc de muncă”, a declarat Kamp. Referindu-se la muncitorii din afara UE, Kamp a declarat: „Nu ştiu de ce ar trebui să îi primim. Mai întâi, contribuie la creşterea şomajului în Olanda, iar apoi ar trebui să privim în cadrul UE, şi apoi în afara Uniunii”.
Statisticile îi contrazic pe olandezi
Numărul de străini din Europa Centrală şi de Est în ţările de Jos, este, potrivit olandezilor, mai mare decât se aştepta. Cele mai recente estimări, arată că există între 286.000 şi 325.000 de europeni din Est în ţările de Jos. Totuşi, potrivit datelor Eurostat, până în 2010, românii şi bulgarii nu sunt nici pe departe grupuri numeroase în Olanda.
Cel mai mare procent de totalul cetăţenilor străini în ţările de Jos sunt turcii 13,9%, nemţii 10,5%, marocanii – 10,2% şi polonezii – 6,5%. Spre comparaţie, procentul românilor din total cetăţeni străini în Italia este de 21%, iar în Spania de 14,5%. Potrivit datelor Comisiei Europene, după aderarea la UE şi mai ales după 2010 procentul muncitorilor din cele două state membre, România şi Bulgaria, care au plecat în alte ţări UE a scăzut constant.
Olanda este ţara care a blocat şi aderarea României la Schengen, iar oficialii ei au precizat, în numerose ocazii, că vor continua să nu accepte compromisul propus de celelalte ţări membre – aderarea în etape – invocând problemele din domeniul justiţiei.