Ce a fost şi ce a ajuns. Pe harta economică a României, astăzi judeţul Vrancea este aproape invizibil. Şi are mai mulţi muncitori plecaţi peste hotare decât acasă. Dar nu a fost dintodeauna aşa.
Vrancea număra înainte de 1989 nu mai puţin de 25 de întreprinderi şi 101.000 locuri de muncă. Avea o industrie de vârf: mecanică fină, metalurgie, prelucrarea maselor plastice, industrie de mobilă, industrie chimică, întreprinderi de transporturi şi de construcţii extrem de puternice.
Tot atunci, Vrancea se situa pe la mijlocul clasamentului pe ţară la majoritatea indicatorilor dezvoltării economico-sociale.
Salariul mediu în Vrancea era egal cu cel din alte judeţe, pentru că avea o structură industrială diversă, inclusiv tehnologie de vârf, cum era fostul ISEH, fabrică unică în ţară de scule şi elemente hidraulice. În perioada 1965-1989 au fost create 25 de întreprinderi, din care 17 republicane şi 8 ale cooperaţiei meşteşugăreşti.
În anul 1968, când a luat fiinţă, judeţul Vrancea avea 53.709 de salariaţi. În 1989, peste 100.000 de vrânceni aveau un loc de muncă.
Regresul. Vrancea are mai mulţi muncitori peste hotare decât acasă
Astăzi, Vrancea are mai puţini salariaţi în economie decât erau în anul 1950 în toate raioanele din care s-a format judeţul, adică în jur de 50.000 de persoane. Statisticile arată că Vrancea se află pe primul loc în ţară în ceea ce priveşte migraţia forţei de muncă peste hotare.
Astăzi sunt mai mulţi vrânceni cu un loc de muncă în afara ţării, circa 70.000 de oameni, decât în judeţul unde îşi au locuinţa şi familia. După anul 2000, economia a fost distrusă în special de potentaţi locali sau naţionali, susţinuţi din spate de politicieni, care au luat pe nimic fabricile şi le-au falimentat, tăindu-le apoi şi vânzându-le la fier vechi.
Astăzi, singurele afaceri care mai dăinuiesc în Focşani sunt în domeniul confecţiilor, unde lucrează aproximativ 10.000 de persoane, dar şi în vinificaţie şi foarte puţină industrie alimentară.
Articolul integral AICI