Mulți români care credeau că au făcut o afacere și și-au luat cu bani grei mașină din Germania au avut surpriza să constate că, de fapt, autoturismul fusese vândut în această țară, după ce fusese deținut ani buni de un proprietar român care circulase cu el pe șoselele proaste din ţara noastră.
O mașină cumpărată din afara țării, în special din Germania, este alegerea multor români. Cu un buget prea sărac să facă o investiție într-un autoturism nou, cei mai mulți dintre ei apelează la mașinile aduse din import care, cel puţin la prima vedere, par o alegere mai bună. Românii preferă mașinile aduse din Germania, motivul principal fiind că în această țară drumurile sunt foarte bune, iar uzura suspensiilor, pivoților, planetarelor etc. nu este mare.
Sunt însă tot mai mulți mecanici din autoservice-urile românești care spun că mitul autoturismelor bune aduse din Germania se cam destramă. Nu pentru că autostrăzile nemțești s-ar fi stricat, ci pentru că românii, inventivi din fire, au adoptat o nouă strategie. Autoturisme, în special de lux, cu care au circulat ani buni în țară, românii nu le mai vând în ţară, ci în Germania.
Sub protecţia anonimatului, proprietarul unui autoservice din Drobeta Turnu Severin a acceptat să spună pentru Gazeta de Sud tactica celor care conduc mașini scumpe în ţară și care atunci când renunță la acestea le vând în showroom-uri second-hand din Germania:
„Cei care fac acest lucru sunt proprietari ai unor maşini din gama lux, Mercedes, BMW, Audi, în general maşini de capacitate cilindrică mare. Dacă ţi-ai cumpărat o maşină în urmă cu doi-trei ani din Germania, un Mercedes, spre exemplu, şi vrei să-l vinzi în România, nu vei mai lua niciodată banii pe care îi vrei pe el. Pentru că una dintre primele întrebări pe care o pune un cumpărător când îşi ia maşină second-hand este cât timp a rulat în România şi preferabil este să nu fi rulat în ţară.
Aşa că proprietarul respectiv nu mai vinde maşina aici, ci o duce în Germania, eventual printr-un samsar care îi cunoaşte foarte bine pe proprietarii marilor showroomuri. Cei care acceptă un astfel de târg sunt în general patronii turci. Aceştia preiau autoturismul, apoi îl pregătesc pentru vânzare, ca el să arate impecabil, şi îi falsifică kilometrajul. Înmatriculată pe numele unei persoane cu cetăţenie şi domiciliu în Germania sau pe o firmă germană, maşina primeşte şi documente noi, inclusiv cartea tehnică, în aşa fel încât un eventual cumpărător să nu poată bănui din ce ţară provine maşina şi nu poate afla decât dacă verifică datele legate de cartea de identitate.
Apoi, şansele ca ea să ajungă din nou la români sau la bulgari sunt destul de mari, deoarece împreună cu vecinii noştri suntem cei mai importanţi achizitori de autoturisme second-hand de pe piaţa germană. Tu îţi doreşti o maşină din afară, cauţi un samsar sau pleci singur după ea, ajungi într-un showroom din Germania şi ţi se arată oferta. Nu-ţi spune nimeni că maşina e rulată ani buni în România, ci ţi se vinde povestea frumoasă că a fost condusă de soţia sau mama unui patron neamț, care a circulat cu ea numai prin oraș.
Mașina are peste 400.000 km, tu vezi la bord până în 150.000 – 160.000. O cumperi și pleci mulţumit că ți-ai luat mașină din Germania, fără să bănuiești vreo clipă că ea a rulat ani buni pe drumurile proaste din ţara noastră.
Practică tot mai frecventă
Şi un angajat RAR a confirmat că există şanse destul de mari ca un român să cumpere din Germania o maşină rulată în ţară şi că această practică este frecventă în cazul maşinilor scumpe.
„Nu face nimeni asta când vorbim de o maşină ieftină, pentru că nu merită. Dar când vorbim de maşini de lux, de capacitate cilindrică mare, e mai convenabil să vinzi afară, pentru că în România e greu să găseşti cumpărător şi să şi scoţi cât de cât banii pe care i-ai dat. Dacă maşina a mai fost înmatriculată în România poţi să afli, dacă ai seria şi numărul ei, şi atunci când suni la RAR să faci programarea dacă dai datele autoturismului ţi se spune dacă a mai avut carte de identitate în România. Doar că trebuie să faci acest lucru înainte să dai banii şi nu ştiu dacă poţi obţine seriile maşinii înainte să o cumperi“, spune inginerul angajat la Registrul Auto Român.
De altfel, nici mitul maşinilor germane cu kilometri puţini nu prea mai stă în picioare. Un neamţ circulă de două ori mai mult cu maşina decât un român, pentru că acolo sunt foarte multe autostrăzi, iar oamenii îşi găsesc joburi în alte oraşe, la depărtare de casă. Fac zilnic şi 150 – 200 km. Cine spune că îţi vinde o maşină germană de zece ani cu 100.000 de kilometri la bord, clar nu spune adevărul. Kilometrajul acelei maşini a fost dat înapoi.
Ea are cel puţin dublu, dacă nu mai mult. Când maşina are un număr mic de kilometri la bord şi se mai serveşte şi povestea frumoasă că maşina a fost condusă de un bătrânel care a circulat foarte puţin cu ea, acesta trebuie să fie primul semn de întrebare că autoturismul are kilometrajul falsificat şi e preferabil să ceri să pui maşina pe tester înainte să o cumperi.