În anii `90, zeci de mii de copii din România au fost adoptați de străini, mulți dintre ei de familii din SUA. Cei care vor acum să își întâlnească din nou părinții naturali au de parcurs un drum plin de dificultăți.
În aceeași situație se afla și Alisa. Înainte de a fi adoptată se numea Gabriela. S-a născut într-un sat din România iar la vârsta de doi ani a fost preluată de noii părinți și a plecat, împreună cu ei, în Statele Unite. Acum are 24 de ani, este studentă și locuiește în apropiere de New York. Și-a dorit cu orice preț să își găsească părinții biologici, însă singurele lucruri care i-ar fi oferit indicii sunt două fotografii și trei scrisori.
„Generației uitate” i s-a pierdut urma. ZDF a relatat cum, la începutul anilor `90, imaginile cu copii uitați și subnutriți din orfelinatele românești au șocat lumea întreagă. Din cauza condițiilor în care trăiau, o parte dintre ei s-au îmbolnăvit psihic, alții erau legați de pat sau ținuți în încăperi în care nu vedeau lumina zilei.
Mii de copii mureau în fiecare an. Atunci au început să apară numeroase campanii prin care se încuraja adoptarea acestor copii nefericiți. Aproximativ 30.000 dintre ei au ajuns astfel în SUA, mai întâi cei orfani apoi, tot mai des, au fost luați din mijlocul familiei naturale și dați în grija noilor părinți.
A fost o perioadă înfloritoare pentru traficanții de copii. Micuții erau dați spre adopție împotriva voinței familiei naturale, alții au fost pur și simplu vânduți de părinții lor biologici din cauza situației materiale precare în care se aflau. Casele de copii au rămas fără… copii, însă și-au umplut buzunarele. Au existat cazuri în care micuții erau chiar și răpiți din grădinițe sau școli primare. Mulți părinți americani, după încercări nereușite de a adopta un copil în țara de origine, au fost dispuși să vină până în România pentru a-și îndeplini acest vis, indiferent de circumstanțele în care îl obțineau.
Acum au devenit adulți, iar aceia dintre ei care vor să redescopere familia în care s-au născut au de parcurs un drum extrem de anevoios. În România există câteva organizații care oferă ajutor în acest sens, însă din cauza schimbării reședinței părinților și a dispariției agenților care au facilitat procesul de adopție, de multe ori, investigațiile sunt fără succes.
Chiar și cei care sunt ceva mai norocoși și reușesc să își identifice părinții biologici dau de alte greutăți. Diferențele culturale sunt foarte mari între vechea și noua familie. Cel adoptat vrea să afle motivul pentru care a fost abandonat, iar pe mulți dintre cei care și-au abandonat copiii i-au interesat doar banii.
Cu ajutorul acestor organizații, Alisa a reușit să își găsească mama biologică. După atâția ani, s-au văzut pe internet, printr-un apel video. A fost un moment extrem de emoționant. Nici Constanția, mama Alisei, nu a vrut să renunțe la fiica ei, însă spune că, în cele din urmă, a cedat presiunilor făcute de soacra ei. Pentru fetița de doi ani la care renunța i se promisese o casă.
În anul 2001, adopția copiilor români de către cupluri străine a devenit interzisă. Cu toate acestea, România este văzută în continuare ca țara în care e cel mai ușor să adopți un copil.
