Cel mai „lovit” domeniu a fost învăţământul. De la începutul şi până la finalul recesiunii (din 2009 şi până la începutul anului 2011, înainte de fi indexat cu 15%), salariul mediu din învăţământ a scăzut cu 37%! La 1 ianuarie 2009, salariul mediu din învăţământ era de 1.625 lei, iar la începutul anului 2011, salariul mediu din acest domeniu se situa la 1.184 de lei. Ceea ce înseamnă o scădere de 37%.
O scădere apropiată a fost înregistrată şi în administraţia publică, unde salariul mediu se situa la începutul anului 2009 la 2.391lei, pentru ca în 2011 sa se găsească la valoarea de 1.827 de lei. Ceea ce echivalează cu o reducere de 31%.
De asemenea, tot 31% este şi scăderea care a avut loc la nivelul salariului mediu în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale.
Majorări salariale contra concedieri
Aparent surprinzător, au existat şi domenii unde salariul mediu a urcat la finalul crizei. Şi chiar cu procente bune! De exemplu, salariul mediu a crescut cu 17% în industria extractivă, cu 15% în sectorul fabricării autovehiculelor, cu 14% în industria prelucrătoare sau cu 12,5% în industria metalurgică. Cu excepţia fabricării maşinilor, celelalte creşteri nu sunt reale. Mai exact, salariul mediu a urcat pe fondul miilor de concedieri. Practic, au fost concediaţi în special angajaţi slab pregătiţi, cu salarii mici, iar fondul salarial s-a împărţit la mai puţine persoane şi care aveau şi salarii mai mari. Pe ansamblu, numărul de salariaţi din România s-a subţiat cu circa 15% de la începutul anului 2009 şi până la începutul acestui an. Chiar dacă impactul a fost diferit, un lucru este cert: toate sectoarele majore ale economiei au fost lovite de flagelul recesiunii.
Industria, lider la disponibilizări
Cele mai multe disponibilizări au avut loc în industrie. De altfel, aşa a şi devenit industria mai productivă. Aproape 300.000 de muncitori au fost concediaţi din industrie, efectivul de salariaţi din acest domeniu ajungând la începutul acestui an la 1,19 milioane.
La începutul lui 2009, industria românească număra aproape 1,49 milioane de muncitori. După industrie, construcţiile au fost al doilea sector unde concedierile au curs pe bandă rulantă. La începutul recesiunii, în construcţii lucrau 406.400 de persoane, pentru ca la finalul crizei, numărul acestora să fie de doar 299.000 de muncitori. O scădere de peste 25%! Pe locul al treilea, se situează comerţul cu amănuntul, care a văzut o reducere cu 91.100 a numărului de angajaţi.
Mai departe, următoarele poziţii sunt deţinute de transport (34.700 de concedieri), învăţământ (27.500), servicii administrative (21.500). La coada clasamentului, cu un număr mai scăzut de posturi eliminate, se află domeniul sănătăţii (4.000) şi alte activităţi şi servicii (3.500).
Mediul privat, cel mai afectat
Procentual, în învăţământ, sănătate şi administraţie publică, amploarea concedierilor a fost mai redusă, ceea ce confirmă faptul că mediul privat a fost mai grav afectat decât cel bugetar.
Învăţământul a ieşit din recesiune cu un minus de 7% din posturi, iar domeniul sănătăţii şi al asistenţei sociale a trecut examenul recesiunii cu o scădere de 1,6% a efecivului de salariaţi. De asemenea, personalul din administraţia publică era mai mic cu circa 6% la finalul recesiunii. În toate celelalte domenii, amploarea scăderilor a fost de peste 10%.
Săracii Europei
România ocupă penultima poziţie în Uniunea Europeana în ceea ce priveşte salariul minim. Prima poziţie, cu cel mai ridicat salariu minim, este ocupat de Luxemburg, unde autorităţile au stabilit o leafă minimă de 1.758 de euro. La polul opus, pe ultima poziţie, sunt bulgarii, care au o retribuţie minimă stabilită la 123 de euro.
Salariul minim din România este cu 40 de euro mai ridicat decât în Bulgaria, respectiv, 163 de euro. Cele două state sunt singurele din UE unde salariul minim este sub pragul de 200 de euro.