Potrivit datelor BNR, în primele şapte luni din acest an, sumele trimise în ţară de românii care muncesc în străinătate s-au ridicat la 2,16 miliarde euro, cu 10,4% mai mari decât nivelul din perioada similară a anului trecut.
Practic, banii trimişi de conaţionalii de afară sunt acum la maximul ultimilor 3 ani, depăşind cu 4,2% şi nivelul din ianuarie-iulie 2010.
Şi asta în condiţiile în care, sumele ne vin în principal de la românii care lucrează în Italia şi Spania, două dintre cele mai afectate economii de criza datoriilor suverane din zona euro.
Spre comparaţie, deşi are la dispoziţie sume uriaşe cu care se poate finanţa gratuit, România încă nu reuşeşte să atragă suficiente fonduri europene, totalul absorbţiei pe primele şapte luni fiind de 1,41 miliarde euro, cu circa 100 milioane euro peste nivelul de anul trecut. Este drept că avem cea mai bună absorbţie din istorie pentru această perioadă, dar ea este încă incredibil de modestă şi creşte foarte încet de la un an la altul şi riscăm să pierdem multe miliarde pe care le-am fi putut lua gratuit.
De asemenea, investiţiile străine directe abia au depăşit 0,9 miliarde euro pe primele şapte luni din acest an, fiind în scădere cu 5,8% faţă de anul trecut. Prin urmare, banii „stranierilor” reprezintă aproape cât toate fondurile europene intrate în ţară şi investiţiile străine la un loc, în primele şapte luni din acest an.
Fără aceşti bani, leul ar fi fost semnificativ mai depreciat, iar costurile de finanţare externă ar fi fost mult mai mari.
În ciuda crizei din Europa, sumele pe care le trimit în ţară românii care muncesc afară sunt cu doar 14-15% sub cele din 2009 (2,53 miliarde euro, pe primele şapte luni). În anii de vârf, 2007 şi 2008, sumele venite în primele şapte luni de la „stranieri” s-au cifrat la 3,65 miliarde euro, respectiv 3,76 miliarde euro.
Banii diasporei, vitali pentru economie
Fluxul de capital venit de la muncitorii români din străinătate rămâne, în continuare, vital pentru economie. „Acest lucru înseamnă foarte mult, fiind unul din avantajele pe care le-am avut de pe urma aderării. Deschiderea pieţei forţei de muncă pentru români în străinătate a însemnat un venit important pentru ţară. Este o sumă care ne ajută foarte mult pentru că ea este investită, oamenii îşi fac case, măresc consumul, dar nu ne mai putem baza foarte mult pe ea, pentru ca recesiunea din Europa va diminua şi mai mult această sumă”, a precizat analistul Mircea Coşea.
„Această resursă este una fragilă, deoarece situaţia în Europa rămâne incertă şi nu se ştie în ce măsură românii care lucrează în străinătate vor genera venituri suficient de mari, pentru ca să trimită sume importante acasă”, a explicat analistul Aurelian Dochia.
„Stranierii”, pierdere sau câştig?
Potrivit datelor oficiale, în străinătate se află 3,052 milioane de români. O analiză realizată de fundaţia Soros arată că o familie care se află în Spania sau Italia economiseşte, în medie, 931 de euro net, pe lună.
„Noi am pierdut foarte mult ca forţă de muncă tânără a părăsit România, e o pierdere netă, pentru că ne confruntăm cu mari greutăţi în acoperirea forţei de muncă calificată din ţară şi este o pierdere şi din punct de vedere al investiţiilor pe care statul le-a făcut pentru pregătirea acestor oameni. Dar, pe termen scurt, e un beneficiu material, pentru că ei trimit o sumă de bani în România, pe care angajaţii din România nu ar fi putut să o procure, să o utilizeze”, a reliefat Mircea Coşea.
Fundaţia Soros a arătat că o familie de români câştigă în străinătate, în medie, 1.896 de euro/lună, în condiţiile în care, în România, salariul mediu brut este de aproximativ 475 de euro/lună.
De ce au emigrat românii
Românii, în special cei tineri, au plecat în alte ţări atât din cauze de ordin material, cât şi de ordin politico-social.
Îndemnaţi de obţinerea unor venituri mai mari şi alungaţi din ţară de mediul ostil de lucru şi de lipsa joburilor, ei şi-au asumat riscul de a munci în străinătate.
„Oamenii au plecat în străinătate pentru ca au comparat alternativele: fie stau în România şi lucrează pe bani puţini, fie pleacă peste hotare să lucreze, probabil, în condiţii mai grele, dar pentru un salariu mult mai mare. Atâta vreme cât există această diferenţă de productivitate între noi şi ţările occidentale, există o atractivitate a ideii acesteia, de a lucra acolo pe bani mai mulţi. Acest lucru se poate schimba, dar durează extrem de mult”, a adăugat Aurelian Dochia.
Însă, Mircea Coşea mai vede şi un alt motiv pentru migrarea românilor, anume acel politico-social. „În primul rând, material, pentru că salariile sunt mai mari decât în România, deci ei obţin venituri mai mari, însă nu este singura cauză. România nu oferă nicio perspectivă forţei de muncă tânără, nici măcar siguranţa unui loc de muncă, iar climatul politic este defavorabil dezvoltării motivării forţei de muncă, pentru că el a dus la desconsiderarea muncitorilor, a condus la acţiuni iresponsabile, de gonire a lor, chiar Băsescu i-a îndemnat pe specialiştii noştri să părăsească ţara.
Ei s-au simţit în situaţia în care activitatea lor în România nu primeau demnitatea şi statutul social pe care îl merită”, a susţinut analistul.
Mai putem opri migrarea?
Pentru a readuce românii în ţară sunt necesare măsuri de durată, cum ar fi un echilibru economic şi siguranţa locului de muncă, potrivit analiştilor.
„Situaţia migrării cere măsuri pe termen lung, şi nu numai economice, ci şi de recunoaştere a valorilor, o schimbare a scării de valori în România, promovările şi carierele ar trebui bazate pe performanţă şi nu pe influenţa politică, să dispară tot ceea ce înseamnă clientelism, adică oamenii să se simtă în siguranţă şi să fie mulţumiţi că li se recunoaşte valoarea. Este o acţiune pe termen lung şi priveşte îmbunătăţirea, în general, a climatului economic şi social pe care le oferă generaţiilor tinere, fapt care deocamadată nu se întâmplă în România”, a conchis Mircea Coşea.
