Românii care au emigrat pentru o viaţă mai bună încep să trăiască acelaşi sentiment pe care îl aveau în ţară. Nesiguranţa locului de muncă, salariile tot mai mici sau şomajul sunt realităţile care îi apasă. Indiferent de sacrificii, însă, românii din diaspora spun că „afară” pâinea e mai albă decât în ţară şi nu au de gând să se întoarcă.
Criza financiară a pus stăpânire pe întregul continent, iar românii, indiferent unde muncesc, trebuie să strângă cureaua, nu mai pot trimite bani acasă şi nici nu mai au posibilităţi pentru a-şi vizita familiile. Acest fenomen este confirmat de poliţiştii de frontieră, care se aşteptau ca vămile să se aglomereze înaintea Paştelui, dar numărul celor care intră în ţară nu a crescut deloc în ultimele zile, contrar aşteptărilor.
„Sunt puţini cei care revin în ţară”
Numărul curselor cu autocare care aduc în ţară, în perioada sărbătorilor de Paşte, muncitori români stabiliţi în străinătate a scăzut faţă de anii precedenţi cu până la 30%. Reprezentanţii unor companii de transport internaţional de persoane care operează în judeţul Arad afirmă că în perioada Paştelui autocarele care circulă dinspre Spania, Portugalia, Germania, Italia sau Grecia erau aglomerate în anii trecuţi, în timp ce acum, numărul biletelor de călătorie cumpărate a scăzut simţitor. Numărul curselor spre România a scăzut faţă de anii precedenţi: „Cele mai mai afectate sunt cursele care vin din Spania şi Grecia. Sunt puţini pasageri faţă de alţi ani. În această perioadă mai venim cu diverse promoţii la tarife, dar şi aşa sunt mai puţini cei care revin în ţară”.
Au scăzut salariile
În Spania şi Italia nu se mai găsesc locuri de muncă, iar salariile au scăzut. Acest fapt este confirmat de mai mulţi români, care au declarat că veniturile le-au scăzut la locurile de muncă şi că nu îşi mai permit să revină în ţară la toate sărbătorile. Din cauza faptului că lefurile le-au scăzut sau că au fost trimişi în şomaj, o mare parte dintre românii care muncesc peste hotare nu au mai avut posibilităţi să trimită bani acasă. Chiar şi în aceste condiţii, majoritatea românilor nici nu se gândesc să se întoarcă acasă pentru că, în opinia lor, în România este şi mai greu.
„Eu nu am fost de doi ani acasă la Bârlad, dar am zis să îmi vizitez mama şi băiatul de Paşte. Nu e uşor nici în Spania, e tot mai greu să găseşti de muncă. Am multe cunoştinţe care ar veni acasă, dar nu au bani”.
„Salariile au scăzut în Italia. Doar soţul mai lucrează, eu nu am mai găsit de muncă de şapte luni. Soţul a fost de Crăciun acasă, eu vin de Paşte, că nu ne permitem să venim deodată”.
„Acum italienii îşi dau părinţii bătrâni la azile şi nu-i mai îngrijim noi acasă, dar eu am avut noroc să-mi găsesc de lucru la o fabrică”.
Realitatea este dură şi nu cunoaşte graniţe. Mărturiile românilor
În Spania şi Italia, lucrurile stau foarte rău rău. Mulţi români au rămas fără locuri de muncă, iar alţii s-au trezit cu salariul la jumătate.
Andrei Munteanu stă în Barcelona de şase ani. Lucrează la o fabrică de confecţii metalice, iar când s-a angajat prima dată câştiga 1.500 de euro. Acum a ajuns la 1.000 de euro, dar alţi români trăiesc din ajutorul de şomaj. „Preţurile au crescut atât de mult încât mulţi au renunţat să mai folosească maşinile. Salariile au scăzut şi pentru spanioli. Mulţi patroni preferă însă să îşi păstreze angajatul din România pentru că îl plăteşte mai puţin”.
Camelia Stan s-a stabilit în Italia în utmă cu cinci ani şi spune că şi mâine s-ar întoarce în România, dar se teme că ar muri de foame. A rămas fără loc de muncă de jumătate de an şi în tot acest timp nu a reuşit să îşi găsească altceva. „Am o fiică şi doi nepoţi. Când am ajuns în Italia, luam şi 1.000 de euro pe lună, acum nu mai găseşti aproape nimic peste 600. Unde te întorci, auzi de recesiune. Nu avem nici bani să plătim asigurarea la maşină. Aduce bani doar soţul care câştigă 900 de euro lunar”.
Doar în Anglia lucrurile par a fi mai bune. „Aici nu se vorbeşte de criză atât de mult. E drept, unii o duc mai greu decât înainte, dar criza la ei nu e ca la noi pentru că ei au avut de unde să scadă. şi aici preţurile au crescut şi au scăzut salariile, însă nu e o catastrofă. O problemă mare a românilor de aici e că nu sunt angajaţi cu carte de muncă. Lucrează la negru mulţi ani înainte de a intra în legalitate”, a declarat Valentin, un român care face taximetrie în Londra pentru un salariu de 1.000 de lire pe lună.
