Statisticile Tjobs arată că, în ultimii doi ani, 325.000 de români şi-au găsit un loc de muncă în străinătate, în 65 de ţări, cei mai mulţi preferând Europa, şi în 33 de domenii diferite.
Salariile propuse au variat în funcţie de meseria aleasă, de calificările şi de domeniul de activitate, minimul fiind de 400 euro/lună, iar maximul de 6.000 euro/lună.
Deşi, per total, salariile oferite în străinătate românilor au scăzut cu aproximativ 15%, în perioada 2009-2011, există şi domenii în care remuneraţiile sunt mai mari acum decât în urmă cu doi ani.
Printre domeniile în care s-au angajat cei mai mulţi români peste hotare, se remarcă turismul, sănătatea, construcţiile şi restaurantele.
Salariile cele mai mari au fost câştigate în domeniile specializate, de cei cu o înaltă calificare, cum ar fi IT (1.400-5.000 de euro/lună), personal medical şi sanitar (1.000-5.000 euro/lună), petrol şi gaze (3.000-3.500 euro/lună), farmacie sau inginerie (până la 5.000 de euro/lună).
Leafă mică, bani puţini trimişi acasă
La nivel naţional, în prima parte a anului românii care lucrează în străinătate au trimis acasă puţin peste un miliard de euro, cu aproape 100 de milioane mai puţin faţă de 2005 şi la jumătate faţă de recordul stabilit în 2008. Acest fapt este o consecinţă a şomajului şi a scăderilor salariale cu care s-au confruntat în ultima perioadă statele în care românii au plecat la muncă pentru a câştiga mai bine.
În Spania, unde lucrează aproape 700.000 de români, şomajul a depăşit 21%. Lipsa locurilor de muncă se resimte şi în alte ţări în care se află mari comunităţi de conaţionali, cum ar fi Franţa, Italia şi Grecia. Inevitabil, acest lucru a atras după sine pierderea locurilor de muncă şi pentru ai noştri sau, în cazurile fericite, o reducere a veniturilor lunare.
Investiţii neterminate
Din cauza faptului că lefurile le-au scăzut, o mare parte dintre românii care muncesc peste hotare nu mai au posibilităţi să trimită bani acasă pentru a-şi termina casele începute în urmă cu doi-trei ani. Este şi cazul familiei Berinde din Negreşti Oaş, care lucrează în Spania de mai bine de zece ani. În urmă cu ceva timp au început să construiască o casă în Negreşti Oaş, de lucrări ocupându-se fratele unuia dintre soţi. „Înainte câştigau bine amândoi. Trimiteau în fiecare lună câte o mie de euro acasă pentru a-şi termina casa. Acum, soţia fratelui meu şi-a pierdut locul de muncă şi lucrează doar cu ziua, când are de lucru. Fratele meu acum are un salariu mult mai mic, circa o mie de euro, care abia le ajunge să trăiască acolo în Spania. Când au fost de Paşti acasă ne-au lăsat ceva bani, dar nu ajung. Au început să-şi construiască o casă dar din cauza faptului că nu au bani, nu o pot termina”, a declarat fratele familiei Berinde.
În imediata vecinătate se află şi construcţia neterminată a unei alte familii care lucrează în Franţa. „Şi-au dus în Franţa cu ei şi copiii sperând că vor face rost de bani mult mai repede. A venit criza peste ei şi nu mai pot mişca un deget”, spune un localnic.
Mai mult decât atât, unii sunt înglodaţi în datorii la bănci şi s-au dus în străinătate să-şi plătească ratele, dar nici acest lucru nu mai pot să-l facă. Ei speră că lucrurile vor reveni la normal şi vor reuşi să-şi finalizeze investiţiile începute acasă.
Tot mai bine decât în România
Chiar şi în aceste condiţii, majoritatea românilor nici nu se gândesc să se întoarcă acasă pentru că, în opinia lor, aici este şi mai greu. „S-au stricat lucrurile rău de tot în Occident. Dacă înainte câştigam 1.200-1.500 de euro pe lună, acum abia dacă ajung la 800-900 de euro pe lună. Dacă ne plătim chiria şi masa nu ne rămân bani prea mulţi. Însă aici se poate trăi bine cu banii care ne rămân. Cu 300-400 de euro pot să trăiesc bine, nu în lux, dar bine, o lună de zile. În România nu aş câştiga banii ăştia şi aş duce-o şi mai rău. Prefer să râmân aici decât să mor de foame în ţară”, a declarat unul dintre românii plecaţi la muncă în Spania.
Alţii au încercat să se întoarcă în ţară, dar nu au reuşit să se adapteze vieţii de aici, astfel că au plecat înapoi. „Văzând că nu se mai pot face bani ca şi înainte, m-am întors cu familia la Satu Mare. Dar aici este şi mai greu. În primul rând nu mi-am aflat loc de muncă nici eu, nici soţia, astfel că peste o săptămână mă întorc înapoi. Cu banii care îi câştig acolo pot trăi măcar. Cu ce câştig în România, nu”.