El a adăugat că în viitor este nevoie de asistenţa FMI pentru a oferi soluţii specializate în vederea aplicării unei strategii pe termen mediu a României, care să asigure creşterea economică.
„Suntem o ţară cu un nivel acceptabil şi redus al datoriei publice, suntem o ţară care în ultimii doi ani a făcut eforturi uriaşe pentru reducerea sub 3% a deficitului bugetar, dar nu am descoperit încă cheia cum să garantăm creşterea. Nu trebuie să plătim ca alte multe ţări din zona euro sume imense de bani pentru datoria publică, nu mai avem o problemă acum să finanţăm România de pe pieţele externe”, a mai afirmat Băsescu.
El a arătat că problema este că „rezerva” reprezentată de fondurile UE nu este folosită adecvat pentru a ajuta la o rată ridicată a creşterii economice.
Suntem deja datori vânduţi
Aproape 7 miliarde euro trebuie achitate anul viitor, iar în 2014 urmează încă 6 milliarde euro. În total, datoria externă a României se ridică la suma de 13 miliarde euro.
Ce ar presupune un nou acord
Acordul de împrumut poate lua două forme: stand-by (cum a fost cel din 2009) şi preventiv (cum este cel care se derulează în prezent ?i care a demarat în martie 2011).
Dacă va fi vorba de un acord stand-by, atunci România va utiliza sumele puse la dispoziţie de Fond, care au costuri mult mai mici decât cele ale împrumuturilor la care statul are acces.
În schimb, un acord de de tip preventiv presupune că sumele sunt accesate de statul beneficiar doar în caz de extremă urgenţă, ţara având însă în permanenţă puşi la dispoziţie banii de către Fondul Monetar Internaţional. Şi într-un caz, şi în celălalt, statul respectiv se află sub asistenţa FMI, ceea ce înseamnă că beneficiază de coordonarea Fondului în materie de reforme structurale. Existenţa unui acord cu FMI este astfel şi o garanţie în ochii investitorilor că nu se produc derapaje şi climatul economic rămâne stabil. Această garanţie permite ţărilor care se află într-un acord cu Fondul şi celelalte instituţii înternaţionale să beneficieze de costuri mai mici la împrumuturi, considerându-se că riscul asociat statului respectiv este mai mic decât dacă s-ar afla în afara unui acord.