Sorin Cehan
A-nceput de ieri să cadă…
Am îndrăznit să ajung zilele trecute la Bucureşti, pentru că de curaj este vorba aici. Oraşul cu toţi primarii la puşcărie sau în libertate condiţionată. Se vede.
Un oraş blocat mereu de trafic, acum blocat şi de zăpadă. Oraşul în care nu poţi să te grăbeşti a devenit oraşul în care nu poţi să te mişti.
În favoarea maşinilor au intervenit pluguri şi vole care scoteau scântei din asfalt şi borduri, bucuria asfaltatorilor la primăvară. Dar pentru pietoni, sporturi extreme gratis.
Dacă nu cazi pe gheaţa nespartă de pe trotuar, cazi sigur pe gresia lucioasă cu care constructori nebuni au pavat trotuarele. Oameni ca popicele, la fiecare doua minute am văzut unul pe jos. Majoritatea s-au ridicat.
Când credeau c-au scăpat, adrenalină gratis din altă sursă: ţurţurii, de la 10 kg în sus, care cad fără să anunţe. Şi aici trebuie să recunosc un merit al administraţiei: cinste lor, au anunţat oamenii, cu fâşii transversale de bandă alb-roşie cu afişe: „Atenţie, cad ţurţuri”. „Atenţie, cade gheaţa”.
Afişele se suprapun pe unele mai vechi, cu „Atenţie, cade tencuiala”, pe fondul bulinelor roşii tip coca cola, cu „Atenţie, cade blocul. Clasa I de risc seismic”.
De asta spuneam că e vorba de curaj. Dacă nu cazi pe gheaţă, îţi cade tencuiala sau blocul în cap. Ceva îţi cade.
Nimănui nu pare să-i pese. Bate vântul prin spaţiile din centrul Bucureştiului. Cazinouri, bordeluri… Librăria Dalles a fugit. Niciun semn de bunăstare, doar prăpastia între bogaţi şi săraci, prăpastie în care, „Atenţie, cade ţara”. Nimeni nu s-a gândit încă să pună un panou de avertizare.