În fiecare an, de 20 decembrie, românii sărbătoresc Ignatul, ziua în care se taie porcul. Porcul se sacrifică după un adevărat ritual la care participă întreaga familie.
Folcloristul Petru Caraman, citat de Agerpres, consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor.
Porcul însuşi era socotit ca întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consumă la cumpăna dintre ani. Este însă vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra iniţial Anul Nou în lumea romană, începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii.
În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toţi membrii ei, iar pentru copii este un prilej de veselie şi joacă.
Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiţia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i şi păcatul uciderii porcului. În unele regiuni chiar şi gospodăria este sfinţită înainte de sacrificare.
Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele bărbaţilor, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.
După sacrificare, porcul este spălat şi pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc şi de iasomie, ca să iasă şoricul aromat.
Dupa tranşarea şi sortarea cărnii, gazda oferă celor care au ajutat „pomana porcului„, carne prăjită din toate părţile porcului sacrificat: muşchi, slănină, organe, coaste, etc. Pomana porcului este în contradicţie cu religia, fiind făcută în Postul Crăciunului. Dar obiceiurile tradiţionale sunt mai importante, uneori, decât restricţiile impuse de biserică.
Obiceiul sacrificării porcului în această perioadă este mai vechi decât creştinismul. În timp, de această tradiţie a fost legată şi o sărbătoare creştină. În această zi se sărbătoreşte şi Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Acesta a suferit multe chinuri pentru că nu s-a lăsat întors de la credinţa în Hristos şi a fost aruncat leilor, care l-au devorat, oasele lui fiind duse în Antiohia şi venerate ca moaşte.
Iată mai jos câteva scene de la o sarbatoare de sacrificare a porcului din România (de pe pagina FB a lui Florin Pricope)
