Constantin Pentiuc are 82 de ani şi este din Suceava. În aprilie a aflat că este infectat cu SARS-COV-2. A învins virusul după 16 de spitalizare, timp în care a slăbit 11 kilograme. Cât timp a stat în spital, trei dintre colegii săi de salon s-au stins din viaţă. Toţi erau cu 30 de ani mai tineri decât el.
Constantin Pentiuc este văduv. Soţia sa a decedat în urmă cu câţiva ani. De atunci locuieşte singur. Cele două fete ale sale sunt doctoriţe în Germania.
Într-un interviu acordat Monitorului de Suceava, el a povestit că nu ştie cu exactitate unde s-a infectat. Spune că a fost atent, nu a ieşit decât la cumpărături din când în când. Nu s-a apropiat nici măcar de muncitorul pe care l-a angajat să-i dea o mână de ajutor prin gospodărie. Când omul a venit la treabă, fiecare şi-a văzut de activităţile sale.
A stat internat 16 zile
Bănuieşte însă că a luat virusul din chioşcul de pâine din apropierea casei, pentru că atunci când a fost externat a aflat că spaţiul se afla în plin proces de dezinfecţie. A ţinut să spună că este doar o presupunere, n-are cum să ştie cert. Diagnosticul COVID-19 l-a lovit parcă în moalele capului. Nu-i venea să creadă că i se întâmplă tocmai lui. Pentru că strarea de sănătate era afectată de la o zi la alta, a acceptat fără proteste spitalizarea. A stat internat 16 zile. O perioadă de coşmar, susţine fostul inginer. A fost nevoit să poarte mai tot timpul masca pentru oxigen din cauza problemelor respiratorii.
Pensionarul a mărturisit că la un moment dat a crezut că, de fapt, moartea îi este colegă de salon. În cele 16 zile de spitalizare, trei dintre bărbaţii internaţi alături de el au murit. Toţi trei erau mai tineri cu 30 de ani decât Constantin Pentiuc. Fostul inginer a avut însă o putere psihică fantastică. Şi-a păstrat speranţa că se va face bine, nu s-a lăsat copleşit. L-au ajutat şi discuţiile telefonice zilnice cu fetele sale, care ar fi vrut să vină în ţară. Dacă ar fi venit, ar fi stat în carantină 14 zile.
„Păi, nu-l mai ducem nicăierea, că a plecat el singur”
„Când am intrat în salon am găsit un pacient care era pe pat, cam obez, mare aşa, şi care dădea ochii peste cap. Din când în când mai deschidea ochii şi cerea din ochi ajutor. Nu mai putea vorbi, era albastru la faţă. O tensiune foarte ridicată. Şi am fugit repede la asistentă… am văzut-o pe hol. Au venit l-au luat cu tot cu pat şi l-au dus la tratamente de urgenţă. După jumătate de oră, vine asistenta să culeagă obiectele personale ale lui de pe noptieră, de pe cuier şi aşa mai departe. Zic: Doamnă, dar unde-l duceţi? „Păi, nu-l mai ducem nicăierea, că a plecat el singur”. Decedase deja. (oftează lung) A fost aşa… un şoc”, a declarat bărtrânul pentru monitorulsv.ro.
Spune că boala i-a afectat mai întâi creierul
Constantin Pentiuc a mai spus că boala i-a afectat mai întâi creierul. Nu-şi putea găsi cuvintele. “Din prima zi, îţi afecează creierul… Nu mai judeci, îţi cauţi cuvintele, nu îţi mai aduci aminte. Şi exterior, pierzi mirosul, gustul, pierzi salivaţia în gură. Gura ţi-era mereu uscată, puteai să bei apă oricât. Când mâncai o bucăţică de pâine, parcă luai polistiren în gură… aşa era… nu aveai gust şi nu aveai salivaţie… aspru şi fără gust”, a spus fostul inginer pentru monitorulsv.ro.
«Se făcea în cameră o atmosferă că-ţi venea să sari pe geam jos, pur şi simplu»
Întrebat cât i-a fost cel mai greu, Constantin Pentiuc a spus: „Prima săptămână. Până ne-am adaptat la situaţia asta, a fost foarte greu. Mai ales că a fost şi o situaţie de calvar… Deşi ştiau, nu au dat nici o pastilă contra diareei şi să-l vezi pe om că nu poate să se mişte din pat şi-i plin şi că vin asistentele şi-l dezbracă până la jumătate şi-l spală…. Se făcea în cameră o atmosferă că-ţi venea să sari pe geam jos, pur şi simplu. (oftează lung) Mă gândeam că asistentele alea ar trebui să fie plătite cu nu ştiu câţi bani pentru ceea ce fac acolo.
Dar erau prea puţine asistente, prea puţine infirmiere că nu dovedeau, alergau dintr-un salon în altul… în toate părţile, nu dovedeau să facă treaba completă, pentru că erau prea puţine”. Bătrânul care a învins coronavirusul putea fi externat după 14 zile. Şi-a rugat însă medicul curant să-l mai ţină două zile pentru că în perioada spitalizării a slăbit 11 kg şi nu se simţea în stare să meargă acasă.
