3,5 milioane de români muncesc în prezent în străinătate, iar, conform acordurilor europene, vechimea în muncă este recunoscută dacă au avut contracte legale. Mulţi spun însă că „importul” anilor de muncă este un proces greoi şi de durată.
Din ianuarie 2007, de când România a devenit membră a UE, se aplică prevederile legislaţiei europene în domeniul securităţii sociale, astfel românii care au muncit în spaţiul UE şi care au împlinit vârsta pensionării pot beneficia de o pensie comunitară, în funcţie de vârsta standard de pensionare în ţara în care au lucrat. Pentru a beneficia de aceste drepturi românii trebuie să depună o cerere şi actele doveditoare la Casa Naţională de Pensii.
Dacă la momentul pensionării, veți avea domiciliul stabilit în Italia, va fi necesar să depuneți cererea de pensionare, alături de documentele care atestă vechimea dvs. în muncă (carte de muncă, adeverință de vechime, etc.) la biroul teritorial al Institutul Național de Protecție Socială (I.N.P.S.).
90.000 de români au pensii comunitare
Până la finele anului trecut, conform datelor centralizate de Casa Naţională de Pensii Publice, peste 90.000 de români beneficiază de pensii comunitare, 40 la sută dintre aceştia sunt stabiliţi în străinătate, autorităţile române virând banii în conturile din străinătate. Cei mai mulţi beneficiari au lucrat legal în Germania, Ungaria, Italia şi Spania.
Deşi cererea se depune la o singura instituţie, respectiv la Casa teritorială de Pensii din raza domiciliului, instituţia urmând să se ocupe apoi de stabilirea drepturilor la pensie şi de corespondenţa cu statele unde beneficiarul a lucrat, procedura pentru întregirea stagiilor de cotizare este una de durată, şi extrem de complexă.
„Majoritatea solicitărilor depuse pentru stabilirea pensiei sunt pentru limita de vârstă, urmate apoi de cele pentru pensia anticipată, de boală şi de urmaş şi confirmări stagii de cotizare realizate în România sau alte state. Cererile sunt mai complexe decât cele pentru pensia naţională şi implică un timp mai îndelungat pe care trebuie să-l petreci cu fiecare beneficiar de pensie în parte. Trebuie îndrumaţi pentru a completa corect şi complet actele. Ei anexează actele pentru munca prestată în alte state dar cererea trebuie să trebuie să fie completă, cu semnături, cu informaţii destul de detaliate, care în mod normal nu se cer pentru pensia naţională. Formularele sunt voluminoase şi de aici apar probleme. Cerem multe informaţii despre familie, copii, informaţii de viaţă care pentru pensia naţională nu se cer” a declarat Garofiţa Guţă, inspector pentru pensii internaţionale de la Casa de Penii Bistriţa-Năsăud.
3.500 de bistriţeni care au muncit peste hotare au cerut statului român pensii comunitare, anunţă autorităţile locale. „Din Germania şi Spania avem cele mai multe solicitări şi cu aceste ţări se lucrează şi cel mai uşor. Urmează apoi Franţa, Ungaria şi Austria. Cel mai dificil este de lucrat cu Grecia, Portugalia Cipru şi Israel„, a mai spus Garofiţa Guţă.
Peste 50 la sută din solicitările venite la Casa de Pensii Bistriţa-Năsăud sunt depuse pentru cei care au îndeplinit vârsta de pensionare şi solicită acordarea drepturilor băneşti, însă există şi situaţii în care cei care au lucrat peste hotare cer completarea stagiului de cotizare, mai având ani buni până la pensie.
Procedură greoaie și de durată
Florin şi Denisa Toroschi care s-au întors în România după opt ani munciţi în Spania. Doar că din cauza procedurii greoaie, Denisa Toroschi a renunţat deocamdată la stabilirea stagiului de cotizare. „Trebuie să aduci în primul rând datele din ţara de unde te-ai întors, o dovadă a anilor lucraţi. Dovada se depune împreună cu o cerere tip la Casa de Pensii, la departamentul de pensii internaţionale. Cei de acolo, prin intermediul unui formular european solicită să li se verifice informaţia de către statul de unde vrei să aduci anii de muncă. În funcţie de aceasta se recunoaşte la pensie. Este un formular de cooperare între state şi durează destul de mult până se completează. Eu am muncit trei ani în străinătate, legal, cu carte de muncă şi pentru că nu mi-a expirat Vida Laboral (certificat care arată gradul de cotizare în Spania) nu am putut depune actele deocamdată. Trebuie actualizat pentru că este valabil numai o perioadă de şase luni. Trebuie să mă întorc în Spania şi să fac noi solicitări de eliberare a actelor dar, deocamdată, mai am mulţi ani până la pensie şi nu am nevoie de el”, spune Denisa Toroschi.
Actele lui Florin Toroschi sunt depuse de mai mulţi ani, dar nu a primit deocamdată un răspuns. „Am cotizat şapte ani la sistemul de pensii din Spania şi asta îmi apare în Vida Laboral. Am lucrat la început în agricultură că a fost cea mai simplă modalitate de a mă angaja, apoi la o firmă de IT şi în cele din urmă mi-am deschis mica mea afacere şi am lucrat autonom. După ce m-am întors acasă am depus actele şi aştept încă un răspuns. Nu mă grăbesc că mai am până ies la pensie dar durează destul de mult până primeşti un răspuns” a explicat Florin Toroschi pentru Mediafax.
Cei doi soţi susţin că primul care trebuie să ştie de ce acte este nevoie pentru a i se recunoaşte drepturile este chiar beneficiarul. „În mod normal înainte de a depune actele trebuie să întrebi pe cineva care ştie lucrurile acestea din străinătate. Doamnele de la Casa de Pensii sunt foarte drăguţe şi îţi explică anumite lucruri pe care le ştiu, dar detalii de genul acesta nu au de unde şti. Dacă nu au cerut tot ce trebuie şi unde trebuie, nimeni din Spanie nu o să-i spună acest lucru. Cel care vrea pensie trebuie să ştie înainte de a ajunge la casa de pensii aceste lucruri”, mai spune Denisa Toroschi.
Ea a lucra timp de trei ani ca şi consilier juridic în Madrid şi a înţeles cum funcţionează sistemul şi de ce durează atât de mult până când se primeşte un răspuns. „Este complicată corespondenţa între ţări şi de aste durează foarte mult. De la Bistriţa cererea ajunge la Ministerul Muncii. De acord ajunge la Ministerul de Externe al României. Ministerul de Externe al României o trimite mai departe la Ministerul de Externe spaniol de exemplu. De la Ministerul de Externe spaniol ajunge la Ministerul Muncii din Spania şi el o trimite la comunitatea de unde aparţine. De la comunitate merge la agenţie şi aşa mai departe… Deci trece prin foarte multe filtre până ajunge la destinatar şi la fel se şi întoarce. Nu există un drum direct de la Bistriţa de exemplu la agenţia din Aranjuez , de exemplu” susţine Denisa Toroschi.
„Mă bazez mai mult pe ceea ce am în ţară”
Suceveaca Cristina N. a lucrat, în ultimii zece ani, la diverse familii din Italia, Germania, Franţa sau Spania, unde a îngrijit, în special, copii preşcolari, dar şi bătrâni. Recunoaşte că în unele cazuri a muncit la negru, alteori a avut acte legale, dar indiferent de situaţie şi-a plătit contribuţiile sociale în ţară pentru a avea siguranţa unei pensii.
„Cred că e mai bine aşa şi mă gândesc că voi avea o pensie cu care să mă pot întreţine când voi fi în vârstă”, a menţionat Cristina. Femeia susţine că are mai multă siguranţă dacă are achitate aceste contribuţii în ţară, deşi ştie că va beneficia la pensie şi de contribuţiile care i-au fost achitate de angajatori în alte ţări ale UE.
„Mă bazez mai mult pe ceea ce am în ţară”, a spus ea arătând că „lucrurile se schimbă şi e mai sigur să ai bătrâneţea asigurată la tine în ţară”.
Actele necesare pentru pensia comunitară
Pentru stabilirea pensiei de bătrâneţe (pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială) se depun urmatoarele documente:
– cerere de instrumentare a pensiei de bătrâneţe –formularul E202 RO
– certificat privind cariera de asigurat –formularul E207RO, însoţit de documente din care rezultă că a fost asigurat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene
– documente prevăzute de Legea nr.263/2010 pentru deschiderea drepturilor de pensie
– acte de identitate ale membrilor de familie aflaţi în întreţinere
Pentru stabilirea pensiei de invaliditate se depun următoarele documente:
– cerere de instrumentare a pensiei de invaliditate– formularul E204 RO
– certificat privind cariera de asigurat –formularul E207RO, însoţit de documente din care rezultă că a fost asigurat pe teritoriul unui stat membru al UE
– documente prevăzute de Legea nr.263/2010 pentru deschiderea drepturilor de pensie
– decizie medicală de încadrare în grad de invaliditate
– acte de identitate ale membrilor de familie aflaţi în întreţinere
Pentru stabilirea pensiei de urmaş se depun următoarele documente:
– cerere de instrumentarea pensiei de urmaş –formularul E203RO
– certificat privind cariera de asigurat –formularul E207RO, însoţit de documente din care rezultă că a fost asigurat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene
– documente prevăzute de Legea nr.263/2010 pentru deschiderea drepturilor de pensie
– acte de identitate ale membrilor de familie aflaţi în întreţinere
În primul trimestru din 2016, 552 de cetăţeni români întorşi în ţară au apelat la serviciile ANOFM. Dintre aceştia, 133 au lucrat în Spania, 107 în Italia şi 95 în Germania. Din cele 552 de persoane, 369 au lucrat în străinătate cu forme legale.
Fiecare țară cu regulile ei
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, ţara noastră este obligată să aplice reglementările comunitare în domeniul securităţii sociale. Astfel, un român care lucrează legal într-una dintre ţările Uniunii Europene (UE) sau într-o regiune din Spaţiul Economic European (SEE) poate să-şi crească pensia cu ajutorul cotizaţiei plătite în statele respective.
În ce state se aplică pensia comunitară?
Regulamentele vizează cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene si ale Spaţiului Economic European, după cum urmează: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, plus Islanda, Norvegia, Liechstenstein, Elveţia.
Există şi câteva state cu care România are încheiate acorduri bilaterale pe modelul regulamentelor comunitare: Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Republica Moldova, Canada şi Israel. În celelalte state, pensia se acordă potrivit legislaţiei sistemului unitar de pensii publice din România, fără a se putea valorifica perioadele de asigurare realizate pe teritoriul respectivelor state.