Violeta Popescu, preşedinta Centrului Cultural Român de la Milano, consideră că, pe lângă asociaţiile active, să fie invitaţi şi români din vechea diaspora din Peninsula, din valul emigraţiei din anii ’70.
Ce părere aveţi despre ideea organizării unui Congres al românilor de pretutindeni?
«Cred că orice formă de organizare care are în vedere românii de pretutindeni – congres, conferinţă, simpozion – are un mesaj în principal simbolic – acela de a creea o conştiinţa românească, o conştiinţă de Neam şi Limba, românilor din fără graniţelor. Nu e pentru prima oară când se tinde la o asemenea formă de organizare; În anii’98, ’99 am participat la ediţiile ROMFEST – o idee a unui festival al românilor de pretutindeni, gândit de un mare luptător anitcomunist, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, cu peste 20 de ani de închisoare şi care în ultimii ani a trăit în America.
Tot aşa mă bucur să amintesc că în 1999 s-a pornit de către Centrul Europeand e Studii Covasna-Harghita şi Fundaţia Romanilor de pretutindeni din Bucureşti – Universitatea de Vară a românilor de Pretutindeni de la Izvoru Mureşului – unde există mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, ctitorie a I.P.S Ioan Selejan, organizându-se multe ediţii, care au dat un important implus ideii de romanitate din afara graniţelor. Deci iniţiative de acest fel, fie din partea din partea Guvernului, Deparetamentului, fie iniţiative ale unor personalităţi sau fundaţii au existat imediat după căderea regimului şi este bine să se continue.»
Ce obiective trebuie să urmărească?
«Nu ştiu la ce se gândesc organizatorii. Sunt foarte multe de spus. Ce instituţii ale Statului au interes să participe la o serie de problematici care se vor ridica la un asemenea congres. M-aş bucura să aud că nu doar Departamentul pentru Relaţia cu Romanii de Pretutindeni este atent la acest tip de întâlnire cu romanii de pretutindeni, ci şi Academia Romana, Universităţile, Instituţiile de Cercetare, Documentare, Centre istorice, Centre sociologice, vor fi prezente şi vor veni cu idei clare în definirea unei strategii de cunoaştere în principal şi interes viu, spre ceea ce înseamnă studiul acestei istorii româneşti din afara graniţelor. Lipsesc foarte mult cercetările legate de această realitate românească din afara graniţelor.»
V-aţi dori să participaţi? De ce?
«M-ar bucura să particip în ideea cunoaşterii celei „de a doua Românii”, răspândită în toate colţurile lumii! În afara graniţelor actuale ale ţării se scrie un manual paralel de istorie românească! Există a doua Românie – că e vorba de comunităţile româneşti istorice din apropierea graniţelor României sau cei din Occident, America s.a. Emigraţia românească e o realitate istorică căruia este nevoie să i se acorde o importanţă mult mai mare.»
Ce aţi face dacă aţi fi „congresman”?
«E greu de spus. Aş afirma întâi că e o mare onoare şi o mare responsabilitate să te ocupi de o asemenea problemă. M-aş uita puţin prin istorie; Istoria te învaţă multe lucruri chiar dacă ai impresia că fost ceva în „trecut”. Nu poţi clădi ceva pe nimic, nu poţi merge înainte fără o un „ochi”atent asupra a ceea ce a fost înaintea ta. E o îndatorire care implică nu doar cunoaştere, implicare cât şi foarte multă viziune, ceea ce nu e deloc simplu.»
Cum credeţi că ar trebui selectaţi reprezentanţii Italiei şi a diasporei în general?
«E un aspect destul de delicat care va trebui gestionat de organizatori; Toată lumea care are în preocupare identitatea românească, promovarea României, fiecare la gradul şi priceperea lui, simte această nevoie să participe. Va fi greu organizatorilor să spună cine să fie prezent sau cine să nu fie prezent? E vorba de o anumită sensibilitate din partea tuturor şi cred că e normal.»
Pe cine aţi propune să participe din Italia?
«Aş crede că pe lângă asociaţiile, fundaţiile active, să fie invitaţi şi români din vechea diaspora din Peninsula, din valul emigraţiei din anii ’70; sunt mari personalităţi cu un palmares artistic şi cultural apreciat. Românii din România cunosc foarte puţin aceste personalităţi, întrucât ei au ales calea exilului şi regimul comunist interzicea să fie amintiţi, iar românii din Italia, neavând reperele istorice şi culturale dezvoltate în timp între cele două ţări, nu cunosc şi dau valoare acestor personalităţi care sunt un capital valoric deosebit.»
Andi Rădiu
Adrian Chifu: «Toţi consilierii locali trebuie să facă parte din Congres»
Lorenzo Prundeanu: «Din congres să facă parte președinții de asociații»
Anca Polmolea: «Comunitatea nu înseamnă numărul, ci unitatea românilor»
Leontin Cojocea, CASCRI: «A fi român este un privilegiu, nu înseamnă doar a fi o persoană cu cetăţenie română»