Pentru cunoscătorii portului popular din România, costumele clujencei Silvia Floarea Tòth pot fi incluse în categoria ”autentic 100%”. Costumele le-a moștenit de la rudele sale. Bunica, mama, mătușile și chiar vecinele au fost creatoarele unor adevărate minuni.
La toate acestea, Silvia adaugă delicatețea și dragostea cu care le poartă, ori de câte ori are ocazia. Am avut ocazia să stau de vorbă câteva momente cu ea, o persoană care ”fără doar și poate” ar putea fi numită ambasadoare a portului autentic românesc.
Spuneți-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră
Am 32 de ani, m-am născut la Constanța dar din motive de sănătate am crescut la bunicii mei în Ardeal, în satul Mocod. Am urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Babes-Bolyai Cluj-Napoca. Acum îmi împart timpul între Cluj, unde am o locuinţă, şi satul Mocod, unde am crescut şi am o casă foarte dragă mie. Tot aici sunt şi părinţii şi bunicii mei.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră costumul popular?
Costumul popular e istorie: îi văd pe bunicii mei, pe părinţi, culorile lui îmi amintesc de verdele ierbii, de soare şi de flori şi de zilele copilăriei. Mi s-a părut mereu că ar avea ceva magie în el, pentru că atunci când cineva îl îmbrăca se transformă, i se luminează chipul, privirea, devine mai frumos ca om. Este nu doar istoria mea, ci a noastră ca popor, este nu doar zestrea romanilor, ci face parte din patrimoniul omenirii.
Am înţeles că deţineţi o adevărată comoară:o colecţie de ii. De unde le aveţi?
Mie nu îmi place să-i spun colecţie, ci zestre. Multe le am de la bunica şi mama mea, de la mătuşi, vecine sau le-am cumpărat de la femei care aveau nevoie de bani. Am costume întregi, piese separate, chiar şi câteva cămăşi bărbăteşti. Şi pentru că zestrei nu îi stă bine singură, am amenajat şi o cameră ţărănească acasă unde am pus toate lucrurile ţesute de bunica şi mama mea.
De unde această pasiune pentru portul popular?
Cred că e moştenită. Am crescut într-o familie de meşteri populari, bunicul meu a fost cojocar, iar mama, bunica şi mătuşile mele coseau costume populare şi ţeseau. Încă de mică am văzut cum bunicul cosea flori minunate pe pieptare şi cum din mâna mamei ieşeau cusături superbe.
Aţi terminat facultatea de litere la Cluj şi v-aţi întors în satul Mocod? Ce reprezintă pentru dumneavoastră satul în care v-aţi născut?
Nu aş spune că m-am întors, pentru că nu am plecat cu adevărat niciodată. Aici e casa mea, aici sunt oamenii mei, cum îmi place mie să le spun. M-am născut la Constanța, dar am crescut la Mocod şi sunt de-a lor, chiar dacă am fost multă vreme plecată. Chiar şi acum, la fel ca mulţi alţii din satul nostru, îmi împart timpul între satul Mocod şi oraşul Cluj. Nu voi pleca niciodată cu adevărat.
Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Viaţa ne rezervă surprize de la o zi la alta. Cine ştie? Cum ar zice bătrânii din sat: ” ‘om trăi şi ‘om vedea.”
Sunteţi în acelaşi timp şi model şi fotograf. Fotografia este o altă pasiune de a dumneavoastră ?
Da, este o pasiune mai veche, portretele mă pasionează în mod deosebit.
Care sunt cele mai dragi momente din viaţa dumneavoastră?
Săptămâna dinainte de Paşte din copilărie, când bunica scotea costumele din ladă de zestre la soare, să le aerisească, iar eu mergeam să culeg floricele şi frunze ca să vopsim ouăle.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră România?
România e căminul meu. Aş vrea ca frumuseţile, zestrea şi tradiţiile ei să fie cunoscute în lumea întreagă.
Cristina Cabli
O parte din costume pot fi văzute pe profilul de facebook: https://www.facebook.com/silviafloarea
