Alina Anghelache are 24 de ani şi de aproape trei ani locuieşte la Londra. Tânăra româncă a plecat de acasă, dintr-un orăşel moldovean în urma cu mai bine de trei ani. Fata a vrut să muncească, să câştige bani şi să-şi facă o casă a ei. Pe drum visul s-a cam spulberat. Şi asta inclusiv cu ajutorul său. Acum Alina câştigă bani din prostituţie. Bani pe care îi dă pe droguri şi îşi întreţine iubitul.
Când m-am apropiat de masa la care stătea, fata şi-a mişcat nervoasă piciorul stâng şi m-a privit absentă. Ne-am salutat abia percetibil. Şi-a aprins cu acelaşi gen de mişcări nervoase o ţigară şi a fixat-o între buzele bine rujate. Cu o mişcare scurtă, degetele lungi şi descărnate au aruncat pe spate câteva şuviţe din părul lung negru, pentru a-şi decoperii obrazul alb, aproape străveziu. „Ce vrei să ştii?!” au fost primele cuvinte, destul de tăioase. În cele din urmă discuţia a decurs liniştită, povestea cu mai multe coborâşuri decât suişuri derulându-se calm.
Alina s-a născut în urmă cu 24 de ani la Bârlad. O familie dezorganizată, tipică. O mamă victimă a bătăilor tatălui muncitor la „Rulmentul”. Un frate şi o soră mai mici. De copilărie îşi aminteşte puţin. Mereu flămânzi, alungaţi de acasă deseori de un tată alcoolic, adăpostiţi de o soră a mamei sau de bunică, Alina şi cu fraţii ei şi-au luat lumea în cap devreme. „Eu am terminat totuşi liceul. Fratele şi sora mea au făcut doar câte o şcoală profesională. Cum am luat bac-ul, am fost pe picioarele mele. Am lăsat totul în urmă şi am plecat la Bucureşti. Aici m-am angajat la o firmă de sondarea opiniei publice şi umblam cu chestionarele din uşă-n uşă. Acolo l-am cunoscut pe Gabi care procura „iarba” şi aşa am început să fumez şi eu câte un joint cu marijuana. Mai întâi la câte-o petrecere, după care am ajuns să fumez câte una pe zi. Mai târziu mi-am dat seama că nu puteam să mă întreţin din puţinii bani câştigaţi din chestionare, chiar dacă era o firmă multinaţională şi se putea avansa uşor profesional, să zic aşa”, îşi începe povestea Alina.
Visul de a face bani
După doi ani petrecuţi în Bucureşti, Alina se decide să emigreze. „Visul meu era să muncesc în străinătate să strâng nişte bani să mă întorc în oraşul meu să-mi fac o casă, sa ridic un salon de cosmetică şi s-o iau pe mama să locuiască la mine. Aveam o fostă colegă de liceu care imediat după terminarea şcolii plecase în Marea Britanie unde s-a angajat la un coafor. Când a venit acasă, în concediu, după 2 ani, avea haine de firmă şi bani. A fost prima dată în viaţa mea când am văzut laolaltă 7000 de lire sterline. M-a dat pe spate! Am zis că gata, asta e soluţia! Trebuie să plec din România să-mi împlinesc visul. Zis şi făcut! Am plecat în iunie, acum trei ani. Când am ajuns pe Luton aveam 125 de lire pe mine. Primele 2 saptămîni până mi-am găsit ceva de muncă am stat la prietena asta de care spuneam. Am lucrat la început chelneriţă la un pub, apoi la un hotel cameristă şi din nou la un restaurant chelneriţă. Era greu! Ture multe, libere puţine. Aici ca să faci bani trebuie să bagi muncă la greu.
Chiria, transportul destul de scumpe. M-am gândit că o să-mi trebuiască ani să fac banii pentru a-mi îndeplini visul”, se confesează fata. De aici firul vieţii Alinei ia o altă întorsătură care se va dovedi nefericită pentru ea. „La restaurantul unde am lucrat am cunoscut un australian frumuşel. Era gay! Cu el am fost pentru prima dată în Soho şi am luat droguri. Cocaină. Era un praf pe care l-am aspirat. Adică am tras pe nas pentru prima oară, cum se zice, că de fumat iarbă fumam în mod curent. Iniţial nu mi-a plăcut. Nu ştiu cum am ajuns acasă în noaptea aia. Aveam apoi insomnii, după care am dormit o zi şi o noapte. Vedeam lucruri. În fine, a doua oară nu a mai fost o curiozitate. Mi-a plăcut senzaţia de detaşare pe care mi-o dădea apoi fiecare doză”, povesteşte Alina.
După primul episod de când a luat contact cu drogurile de mare risc, viaţa Alinei se rostogoleşte asemenea unui bulgăre de omăt la vale şi nu pare a mai putea fi oprit de nimeni.
Prostituţia feminină şi masculină
Tot însoţindu-l pe Adam, pretenul său gay prin Soho, Alina se întâlneşte cu câţiva conaţionali. Locuieşte acum cu unii dintre ei într-o casă insalubră, cu încă 16 persoane, plină de şobolani şi ploşniţe.
„A fost neaşteptat pentru mine să găsesc în acest cartier al Londrei cunoscut printre homosexuali şi pe unii de-ai noştri. Nu, nu munceau în baruri aşa cum ai fi putut crede, ci îşi ofereau serviciile, ca să zic aşa. Adică, na se prostituiau. Altfel spus, acceptau să li se facă sex oral de către gay. Pentru asta primeau 50 sau 100 de lire. Erau mulţumiţi. Munca pe şantier e grea şi în plus nici nu îţi oferă şi atâtea satisfacţii!” Râde cu poftă cu capul lăsat pe spate.
„Aşa l-am cunoscut şi pe actualul meu prieten, Bogdan. Dar şi pe fratele său Ciprian. Am renunţat la slujbă şi m-am mutat cu iubitul meu undeva mai departe în estul Londrei unde chiriile sunt mai ieftine. Evident că şi condiţiile lasă de dorit. Acum stăm 19 persoane într-o casă. Şobolanii mişună de colo-colo, dar şi ploşniţele şi gândacii foşgăie. Pe fratele prietenului meu l-a pişcat ceva acum cîteva luni de a trebuit să îl ducem la urgenţe că i se umflase capul de la infecţie. Aşa cum am mai spus eu stau cu prietenul meu şi cu fratele lui. Niciunul dintre ei nu munceşte. Poate Ciprian care se mai duce din când în când cu ziua la câte o spălătorie auto. Dar nu trăieşte din asta. Toţi se droghează. Şi atunci când o fac nu mai sunt buni de muncă. Eu le asigur un acoperiş deasupra capului şi un blid de mâncare. Când am chef de petrecere sunt alături de mine şi bem până în zori! Nu cred că îi interesează de unde vin banii. Când am văzut că nu îmi ajung banii nici pentru o doză am decis să-mi schimb meseria. Aici sunt destui bărbaţi dispuşi să plătească pentru o companie feminină. Unii sunt mai generoşi, iar alţii mai zgârie-brânză, dar mă descurc. Cât costă o doză? Depinde de la un dealer la altul, depinde de calitate. Poate fi de la 20 la 60 de lire. Cea mai ieftină marfă, evident. O partidă de sex? Hmm, asta e deja o întrebare foarte indiscretă!”, mă pune la punct Alina.
În ciuda acestor derapaje, fata spune că nu a renunţat la visul ei. În mod paradoxal Alina tot mai crede că şi-l va îndeplini într-zi şi că ceea ce face acum este doar un mic ocol pînă la destinaţie. „Nu, nu am abandonat ideea, doar că acum vreau să mă distrez fiindcă viaţa e frumoasă. Acum cât sunt tânără. Voi vedea mai târziu ce va fi!”, îşi încheie Alina povestirea. După un timp am lăsat-o pe Alina la aceeaşi masă la care am găsit-o, sorbind cu buzele bine rujate din cafeaua deja rece şi jucându-se nervoasă cu telefonul. (Doina GANEA)
Sursa: Ziarul Romanesc
