Condiţionarea de către România a acordării statutului de ţară candidată la UE pentru Serbia poate părea surprinzătoare, dar autorităţile române au urmărit un beneficiu dublu: condiţii mai bune pentru românii din Serbia şi progres în negocierile pentru aderarea la spaţiul Schengen.
Până acum, primul obiectiv a fost atins, întrucât, joi, 1 martie, a fost semnat, la Bruxelles, protocolul privind minorităţile între România şi Serbia de ambasadorii la UE ai celor două state. Motivul invocat de Bucureşti pentru blocarea Belgradului se referă la drepturile minorităţii române din Serbia, care nu beneficiază nici de şcoli în limba maternă şi nici de medii de informare în limba română. Drept urmare, ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, preciza, anterior semnării protocolului, că fără un acord semnat între Bucureşti şi Belgrad privind minoritatea română, candidatura Serbiei va fi blocată pe mai departe de România.
Protocolul privind minorităţile
Semnarea Protocolului a fost condiţia României pentru a accepta acordarea statutului de ţară candidată la UE pentru Serbia. România a fost singurul stat membru al UE care, la Consiliul Afaceri Generale de la Bruxelles, a pus condiţii suplimentare pentru acceptarea Serbiei ca stat candidat la accesul în Uniunea Europeană. Gestul i-a surprins pe mulţi europeni, ba chiar şi pe unii politicieni români, însă semnalul de avertisment a fost lansat „ţării prietene” încă de anul trecut, de către Traian Băsescu. Oficialii români au explicat că gestul a fost făcut pentru binele comunităţii româneşti din Serbia, din Valea Timocului. Europenii au interpretat totul ca pe o palmă la adresa Olandei, care se opune aderării României la Schengen. Practic, România nu a blocat demersurile europene ale Serbiei, ci doar le-a amânat cu câteva zile, impunându-şi politica privind minoritatea română din Serbia, care nu se bucură de drepturi şi libertăţi egale cu celelalte minorităţi.
Joc la două capete?
Oficialii Ministerului de Externe au respins ipoteza unui joc dublu prin care România acceptă candidatura Serbiei la Uniunea Europeană în schimbul primirii ţării în spaţiul de liberă circulaţie Schengen. Deciziile în cadrul UE se iau în unanimitate, astfel încât orice stat poate să-şi impună dreptul de veto, cum a făcut-o şi Olanda cu România şi Bulgaria în dosarul Schengen. Laszlo Borbely, ministrul Mediului, jubilează însă, constatând că această „tactică” a României se referă şi la Schengen. Borbely crede în reuşita acestui plan politic pornind de la premisa că „uneori e bine să mai arăţi şi pisica” pentru ca toată lumea să înţeleagă că „România e a şaptea ţară din UE”.
Şantaj sau strategie
La prima vedere, România ar putea câştiga pe linie din această strategie, în care dă votul pentru începerea aderării Serbiei la UE contra votului Olandei de intrare în Schengen, cu atât mai mult cu cât la pachet intră şi vorbitorii de limbă română din sudul Dunării. Miza este foarte mare pentru România, dar Traian Băsescu explicase chiar în vizita sa de anul trecut la Belgrad că nu va şantaja Serbia cu aşa numita chestiune a minorităţilor, care este accentuată de separarea artificială dintre români, majoritatea înregistraţi în Voivodina, şi vlahii din Valea Timocului, care sunt mai defavorizaţi decât restul vorbitorilor de limbă română.
