Conflictul din Ucraina ţine în şah, de peste un an, întreaga planetă. Deși violențele s-au diminuat și a început retragerea armamentului greu, al patrulea val de mobilizare a bărbaților cu vârste cuprinse între 25 și 60 de ani continuă în Ucraina. Reporterii digi24 au fost în Bucovina și Transcarpatia, imediat după semnarea armistițiului de la Minsk.
Comunitatea românilor din acea zonă este îngrijorată de perspectiva izbucnirii unui război în care – spun ei – nu cred. De când a început procesul de recrutare, armata ucraineană se lovește de refuzul unor cetățeni de a se înrola. Printre cei care nu vor să-şi piardă viaţa pe frontul din estul țării se numără și o parte dintre românii din nordul Bucovinei și Transcarpatia.
În nordul Bucovinei şi Transcarpatia, aproape 400.000 de etnici români simt efectele unui război care se duce la peste 1.000 de kilometri depărtare.
Deşi în luna ianuarie a fost aprobată o lege care prevede închisoare de la 2 la 5 ani pentru cei care fug de armată, mulți bărbaţi nu se prezintă la comisariatele militare pentru mobilizare. „Mobilizarea se desfăşoară un pic mai dificil în zonele cu populaţie română sau moldovenească, Herţa, Noua Suliţă, Hliboca. În zona noastră, românii sau moldovenii reprezintă 27% din populaţie, iar dacă facem comparaţie cu câţi au fost mobilizaţi până acum, vedem că românii reprezintă 2%. N-aş vrea să vorbim că o parte a populaţiei este mai puţin patriotă.
Poate este vorba despre faptul că etnicii români se îndreaptă mai mult spre România, pentru că merg acolo. Oamenii merg la muncă”, afirmă Vitalii Ciurai, şeful Comisariatului Militar Regional Cernăuţi. „O mare parte sunt plecaţi în Rusia, în Federaţia Rusă şi un procent foarte mic din populaţia din regiunea Cernăuţi, incluzând şi etnici români, ucraineni şi populaţia regiunii Cernăuţi este plecată în Europa. Mai puţin în România”, precizează Eleonora Moldovan, consul general al României la Cernăuţi.
Nu simt că este războiul lor
Prin satele din regiunea Cernăuţi, unde peste 25% din populaţie este de origine românească, oamenii spun că nu au pentru ce să lupte. Acesta ar fi motivul pentru care etnicii români caută diverse metode de a evita mobilizarea.
„Îşi caută şi-şi descoperă fel de fel de boli şi iau de la medici diverse documente prin care atestă că nu pot să fie încorporaţi să lupte pe front. Alţii pleacă – nu că fug în mod special – dar pleacă la muncă deoarece aveau contracte mai dinainte făcute cu alte ţări, Portugalia, Spania. Alţii divorţează de soţii şi rămân cu copiii mici, carevasăzică îşi iau copiii lor. Şi atunci trebuie să întreţină copiii. Alţii îşi găsesc bătrâni, bolnavi care să îngrijească de ei. Recurg la diverse tertipuri, pe care eu nu le-aş condamna atât de sever, deşi conform unei legi noi oamenii care fug şi renunţă să-şi îndeplinească această îndatorire a lor sunt daţi în judecată, de la doi la şapte ani de puşcărie”, spune Vasile Tărâţeanu, scriitor român din Ucraina.
Proteste în regiunea Cernăuţi
Din luna ianuarie, de când la Kiev a fost adoptată legea care pedepseşte fuga de armată cu închisoarea de la 2 la 5 ani, oamenii care se opun conflictului se tem să vorbească despre acest subiect.
Unii oficiali, au transmis mesaje dure la adresa minorităţii române. În luna ianuarie, Iuri Biriukov, consilier al preşedintelui Petro Poroşenko, a declarat că frontiera de stat din regiunea Cernăuţi a fost trecută de 17% din numărul total al cetăţenilor supuşi serviciului militar. „17% din recruţi au fugit din ţară. Hotelurile şi motelurile din România sunt pline de ucraineni care fug de înrolare”, a susţinut Biriukov. Deşi informaţia nu s-a confirmat, a creat o stare de nelinişte în rândul etnicilor români.
Minoritatea română a intrat în atenţia autorităţilor şi a presei ucrainene după ce, în vara anului trecut, oamenii au protestat împotriva celui de-al treilea val de mobilizare. Sute de etnici români, în special mame şi soţii nemulţumite că bărbaţii erau chemaţi la arme, au blocat, în mai multe localităţi, şoselele şi au ars ordinele de mobilizare. Reprezentanţii comunităţii româneşti spun însă că autorităţile şi presa au exagerat cu acuzaţiile care au urmat.
„Nu se poate spune că numai românii refuză sau ungurii refuză să fie încorporaţi. Sau bulgarii din Basarabia de sud refuză să fie încorporaţi în armată. Nu! Nu-i aşa! Eu cred că asta e o problemă a întregii societăţi europene. Unii vor să facă armata, alţii nu doresc să facă lucrul acesta. Şi atât”, spune Grigore Timiş, deputat român în Parlamentul Ucrainei.
Şi în Transcarpatia, Maramureşul istoric, oamenii au ieşit în stradă ca să nu le plece tinerii la război. În Slatina – Solotvino, cum este cunoscut în Ucraina – orăşel în apropiere de vama Sighet, etnicii ucraineni convietuiesc alături de români, maghiari sau ruşi. Cei mai mulţi au construit vile şi şi-au cumpărat maşini scumpe din banii câştigaţi în străinătate. Pentru cei de aici, războiul care poate izbucni la peste 2.000 de kilometri departare nu are niciun sens. Sub protecţia anonimatului, bărbaţii din localitate apţi de luptă recunosc că în cazul în care vor fi chemaţi pe front, vor face tot posibilul să plece din ţară.
100 de români sunt pe front
Există însă şi etnici români care îşi riscă viaţa pentru Ucraina. În prezent, potrivit datelor Comisariatului Militar din Regiunea Cernăuţi, pe frontul din est au fost mobilizați în jur de 2.500 de soldaţi. În jur de 100 dintre ei sunt etnici români. Armistiţiul semnat în luna februarie la Minsk a adus speranţa că situaţia din regiune se va stabiliza. Este însă o pace fragilă. Românii din Ucraina sunt îngrijoraţi de ce va urma.
