Diaspora,văzută prin ochiii unui român din România
“De când diasporenii știu nevoile și problemele noastre?!” …. cam aceasta este reacția majorității românilor, atunci când aud de diaspora.Chiar nu au habar cei din diaspora, de nevoile și problemele noastre?
Eu zic că sunt mult mai documentați de cât noi deoarece, au cu ce compara viața din România, au ce pune în balanță.
De ce credeți oare că apar pe canalele media, tot felul de vuvuzele care denigrează și jignesc românii de peste hotare?
De ce credeți că aceleași vuvuzele, îi califică pe românii plecați din țară, ca fiind rupți de realitate, străini de România, fugari și trădători.
Simplu, clasei politice actuale, instituțiilor statului, aceia care vă vor saraci, bolnavi și proști, li se zburlește părul pe ceafă, numai la gândul că s-ar putea trezi la graniță cu 2, 3, 4, milioane de români întorși acasă.
Aceia care ne conduc acum, știu că-i greu să prostești câteva milioane de oameni, care au trăit ani de zile în democrații reale, care știu să respecte legea și să pretindă respect din partea statului.
În plus, zecile de miloane de Euro aduse sau trimise în țară, s-ar împuțina consistent. Guvernanții nostri se tem de ,,diasporeni” de-aci și campania de denigrare a acestora.
Curentul pașoptist, rămâne mărturie că o societate căzută moral și economic, poate fi readusă la viață cu oameni noi, cu minți deschise la progres. Se spune că istoria se repetă și-atunci, de ce să nu dăm o șansă istoriei? De ce să rămânem doar o generație de sacrificiu?
Câți ani mai trebuie să treacă, de câte ori mai trebuie să votăm aiurea, pentru a ne deschide mințile și ochii, pentru a accepta că se poate și altfel?
Românii din diaspora nu și-au trădat țara.
Cu toate că mulți sunt realizați material și profesional, acasă pentru ei înseamnă România, acasă înseamnă părinții, frații, copiii, soțiile, pritenii, locurile în care au crescut, mormintele bunicilor și iazurile în care s-au scăldat în copilărie.
În ultima vreme am discutat cu câțiva și-am rămas șocat de modul în care vorbesc despre ACASĂ ! Aveam impresia că sunt un mare patriot dar, când am auzit cuvântul ,,acasă” spus de un om plecat de douazeci de ani din țară, mi-am dat seama că una-i să rămâi român în țara ta și alta-i să rămâi român printre străini.
Nimeni nu-și părăsește casa, familia, prietenii, nimeni nu lasă totul în urmă de dragul aventuri. Cine își ia traista în spinare și lumea în cap doar așa, că s-a săturat să fie român?
Dacă faci pasul acesta, îl faci pentru că te-ai săturat să muncești degeaba, pentru că te simți obligat să lași ceva în urma ta, pentru că vrei să fi respectat de instituțiile statului și nu te mulțumești să fi doar un cap de locuitor și din când în când votant.
Nu putem acuza pe cineva, pentru faptul că are pretenții mai mari de la viață, nu putem hulii pe cineva care caută acel loc, unde-și poate vinde munca decent pe bani mai mulți.
Aceștia sunt câțiva români, care au muncit ani la rând în Europa și-au făcut un nume acolo unde sunt, și-au făcut o situație materială și cu toate acestea, nu au renunțat la cetățenie, iar acum vin să ne întindă o mână.
Câțiva oameni cărora Anglia, Italia, Spania, Germania, Austria, Franța, le-a oferit totul: un loc de muncă, afaceri, case, mașini, respect și demnitate de cetățean, vin să ne spună că nu aceasta este normalitatea, că se poate și altfel. De ce oare, nu au renunțat oficial la calitatea de român?
De ce oare, le mai pasă de țara care nu le-a oferit nimic, de ce le-ar mai păsa de poporul care-i hulește și-i denigrează? Nu vreau să răspund eu în locul nimănui, fiecare din voi poate să judece curat.
Nu-i român doar acela care suportă zi de zi mizeriile unui stat corupt, nu-i român doar acela care a ales să nu plece din țară, români sunt toți acea care cunosc și poartă în suflet cuvântul DOR 
Diasporei îi este dor de România, de acea Românie pe care ei și-o doresc și știu că poate fi altfel. Dacă noi vom fi aceia care le vom trânti ușa în față atunci, toți cei care ne vor săraci și proști ne-au învins. Dacă rămânem simpli spectatori, România nu mai există.
Diasporenii, așa cum le spunem noi, se vor întoarce acolo unde au totul în afară de patrie. Ei, vor supraviețui iar noi, cu capul plecat, cu teama în suflet, vom continua să tremurăm pentru colțul de pâine căzut de pe masa hienelor.
Sursa: Adrian Cibotaru