Nelu este orginar din Timişoara şi a plecat din ţară cu primul paşaport eliberat după 1990. Era inginer electronist. A ajuns la Amsterdam unde şi-a depus dosarul de emigrare la trei ambasade: Canada, Australia şi SUA. După câteva luni a obţinut aviz favorabil din parte tuturor. A ales Canada fiindcă mai pleca un prieten acolo, iar Australia i se părea departe, iar în America toţi pot să tragă cu armele…
„Alegerea a fost foarte bună”, îmi mărturiseşte după cei 20 de ani petrecuţi în Canada. „În Canada suntem mulţi români, iar inginerii îşi găsesc uşor de muncă; dacă eşti bun şi ştii ceea ce trebuie să faci după o probă la lucrul, postul este al tău.
La început am avut lucrări pe cont propriu de întreţinere aparatură electrocasnică şi după un timp am devenit un angajat al unei importante companii care produce curele cu GPS pentru animale, toate cele folosite în documentarele de pe Animal Planet sau National Geografic fiind ale companiei noastre.
În 1997 m-am căsătorit cu Gabriela şi avem o fetiţă Emily, născută şi crecută aici aproape de Toronto. Ne-am cumpărat o casă şi avem o viaţă frumoasă. Soţia lucrează tehnician într-un cabinet de oftalmologie, dar se pricepe de minune şi la coafură.
Gabriela mai are în ţară o soră şi părinţii la Timişoara. Nelu nu mai are pe nimeni, în urmă cu câţiva ani făcând reîntregirea familiei. Mama şi fratele locuiesc în apropiere. Mama lui Nelu a primit un apartament din partea statului canadian si o pensie de 1.000 de dolari. Vorbeşte engleza şi s-a adaptat foarte bine.
„Aici avem de toate, nu ne lipseşte nimic”
Visul european
De o lună şi mai bine Gabriela a discutat cu Nelu problema care o frământă: să se mute în Europa mai aproape de România şi cel mai important într-o ţară cu o climă blândă, fără iernile şi zăpezile canadiene. „Uneori banii nu mai reprezintă principalul obiectiv…aici avem de toate, nu ne lipseşte nimic; salariile sunt bune: eu câştig aproape 4.000 de dolari pe lună, iar soţia mea aduce acasă aproximativ 2.000.
Avem trei maşini, benzina este foarte ieftină; sistemul sanitar este bine pus la punct. Impozitele sunt destul de mari la casă, asigurarea la maşină este rezonabilă, mâncarea este foarte ieftină.
Cu 600 de dolari pe lună pentru mâncare ne descurcăm foarte bine. Dar mereu este frig afară, ninge, temperaturi sub zero, uneori nu se vede soarele….parcă am vrea uneori să bem cafeaua pe terasă, la soare… Gabriela mi-a spus: hai să vindem tot şi să ne mutăm în Italia! Am căutat pe internet românii din Italia şi v-am ales pe dumneavoastră care sunteţi în sud!
„Mereu este frig, ninge şi nu vedem soarele”
Sigur la dumneavoastră la Palermo este mai cald. V-am sunat să va cer un sfat. Noi ne-am uitat pe internet şi ne-ar place să ne cumpărăm o căsuţă lângă Bari sau Ancona. Ne-am uitat şi la preţuri. Noi dacă am vinde tot aici am reuşi să obţinem cam 400.000 de euro, obţinuţi prin 20 de ani de muncă. Cu o parte să ne cumpărăm o casă, cam jumătate de sumă; o voi reamenaja eu fiindcă în Canada toţi românii îşi reamenajează apartamentul – suntem pricepuţi să punem parchetul sau să refacem instalaţia electrică, să dăm cu var etc.
Cu cealaltă parte ne-am gândit să-i depunem la o bancă pentru a avea în caz de nevoie. Soţia mea ar putea lucra la un coafor, iar eu mi-aş căuta la o fabrică sau mi-aş deschide un atelier de reparaţii electrocasnice. Dar să fie cald!„
Câte grade, nu câţi bani
Îmi revin din uluială şi pricep exact mesajul: vor să se mute din Canada în Italia! Nu pentru că nu o duc bine în Canada, ci doar pentru căldura soarelui mediteraneean şi a apropierii de România ca distanţă. Totuşi, întreb: „Fiica dumneavoastră ce părere are?” „Nu prea este încântată, ea vorbeşte engleza, are prieteni aici…”
Poate că ar fi mai bine să veniţi întro vacanţă ca să vedeţi dacă vă obişnuiţi, dacă reuşiţi să găsiţi de lucru…
„Soţia mea vrea să plecăm de tot, s-a săturat de zăpadă. S-a săturat de iarnă. Ne mulţumim şi să câştigăm mai puţin, dar să stăm într-o climă plăcută, cu soare. şi când putem să mergem în România, în vizită. Vroiam să vă întreb, la dumneavoastră câte grade sunt afară?”
Îi răspund că plouă, bate vântul şi sunt doar 13 grade… „e frig”, îi spun… Nelu îmi spune: „La noi sunt minus 13. Şi ninge, ninge, ninge….”
Încerc să-i spun că viaţa în Italia este destul de scumpă, benzina e chiar foarte scumpă şi că se găseşte destul de greu de lucru. E criză în Europa. „În Canada nu este criză. Totul merge, doar dacă nu vrei să lucrezi nu munceşti”.
Că salariile nu sunt atât de mari în zonele mai calde, referindu-mă la zona de la Roma în jos. Că nici foarte multe zone industriale în aceste zone nu prea sunt. Înţelept ar fi să găsiţi o companie canadiană sau americană cu care să lucraţi în Italia, a fost unicul sfat care mi-a venit.
Mi-a promis că mă va suna din nou după câteva zile de reflecţie. M-am întrebat, fireşte, câţi români din Italia ar face schimb cu el…
Crina Suceveanu
