„Mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci în România?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. (…) Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!” Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia români pentru viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident? (…) Dumnezeu a fost ucis în Occident.”
Iată câteva fragmente dintr-o scrisoare devenită virală pe Internet, care a dat naştere unor discuţii infinite despre întoarcerea emigranţilorîn România, despre patriotism şi naţionalism. De fapt, scrisoarea este un „status” publicat pe Facebook.
Autoarea scrisorii, redactată în epoca „celui mai mare drapel” din lume şi a naţionalismului crescând din România, este studentă la Londra. Maria-Cristiana Mărcuş, care şi-a luat supranumele de „Domniţa Dacă” pe Facebook, învaţă la King’s College din Londra, unde studiază diplomaţia militară, este din Bucureşti şi a terminat Colegiul Bilingv George Coşbuc din Capitală. Tatăl său este un cunoscut om de afaceri. Sorin Mărcuş are mai multe SPA-uri de lux, scrie evz.ro. Maria-Cristina, alias Domniţa Dacă, face parte dintr-o asociaţie de reconstituire istorică, Terra Dacica Aeterna. În vacanţe ea cutreieră România şi pune în scenă viaţa dacilor liberi, împreună cu alţi tineri din asociaţie.
Iată mesajul postat de tânără:
” Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universități europene. Sunt mândră că am reușit să ajung aici și le voi fi recunoscătoare părinților mei pentru educație și efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.
Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor: «Te mai întorci?» Și uimirea clară la auzul unui ferm «Da». Acest «da» nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un «mi-aș dori, dacă voi avea unde să mă întorc, mă voi întoarce. Dar mai bine în Occident, România e în lumea a treia.»
Suntem o generație crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu televiziuni care critică țara mereu, am crescut fiind educați să admirăm valorile occidentale «superioare» și ideale.
Credem că politica, cultură și educația cât mai internaționale sunt foarte benefice, credem în globalizare, suntem de acord cu toții că «România e frumoasă, dar păcat că e locuită» și «Parcă tot mai bine e în afară».
Români scumpi, cât putem să ne înşelăm! Ce este Occidentul? Generalizând desigur, consider că este un loc unde nu mai există identitate națională, globalizarea îi distruge încet-încet toate tradițiile, cenzura comunismului bolșevic s-a transformat acolo în «a fi politic corect» (libertatea cuvântului este deseori cenzurata de acest «politicall correctness»), istoria nu mai poate fi spusă pentru că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi uciși în pântece de către propria lor mamă fără nici o mustrare de conștiință – avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul și Paștele, precum și alte tradiții străvechi, sunt doar un prilej de marketing, o afacere din care ies foarte mulți bani anual… și cam atât, nu există nici un pic de profunzime, relațiile dintre oameni sunt pur profesionale, reci, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentru CV și când vrem să ne căsătorim, găsim noi pe perfectmatch.com ceva, nu?
Concepte precum onoarea, adevărul sunt mult mai puțin importante.
Lumea discută oameni, nimănui nu îi păsa ce gândești, ce simți, ce îți dorești. Puțini mai știu să iubească, feminismul a ajuns la un nivel irațional, distruge relațiile bărbat-femeie tot mai mult, «gender role» este considerat învățat și nu firesc, așa că nu mai învățăm copiii de mici să se comporte ca băieței sau fetițe, ci îi lăsăm pe ei să își aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un număr imens de homosexuali creați de societate, prin ideea că e normal să experimentezi, să vezi dacă îți place și să alegi ce îți place, mai apoi descoperi ce orientare sexuală ai.
Rezumând totul într-o metaforă, Dumnezeu a fost ucis în Occident. De ce oare admirăm atât de mult haosul Europei vestice? Noi avem oameni, noi știm să trăim, noi râdem că fugim cu naşu` de acasă o săptămână, în munți, cu corturile.
Noi ne salutăm cu «Doamne ajută!» Noi comunicăm, ne exprimăm, avem o poezie de o profunzime cum rareori mi se întâmplă să întâlnesc în alte culturi, teatrul, artă, totul e plin de simțire. Noi avem un pământ binecuvântat de oasele și sângele atâtor martiri.
De ce s-au sacrificat atâția români pentru viitorul nostru și noi fugim ca vitele (adică în turmă) în Occident? Nici ei nu au avut condiții economice și au trăit în sărăcie, dar au trăit frumos, în adevăr, chiar dacă sufereau pentru țara în închisori și lagăre pe tot întinsul țării. Ei au putut sta în luptă, în rezistenţă și toată elita românească care a luptat pentru țară a fost exterminată de comuniști. Probabil că au reușit să își atingă scopul, dacă atât de mulți români azi au rămas cu capul plecat și fără speranța, fără forța și dorința de a lupta pentru a lasă o țara mai frumoasă urmașilor lor.
A murit acum și Ioan Ilioiu, ultimul partizan al rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgăraşului. A fost titlu de prima pagină pe undeva? De ce televiziunile în marea lor majoritate au numai showuri de divertisment, mondene și alte astfel de programe pierde-vreme în loc de discuții politice, istorice, educative, economice?
De ce acceptăm ca securiștii comuniști, care nu au fost niciodată judecați pentru activitatea lor comunistă, să ne conducă în continuare prin politică și educație?
De ce acceptăm ideile occidentale cu brațele deschise? De ce acceptăm că bărbații noștri să fie carne de tun pentru NATO, dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâția ani de la căderea comunismului?
De ce acceptăm că în continuare memoria luptătorilor anticomuniști care au jertifit totul pentru țara lor să fie călcată în picioare și la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?
De ce ești drogată, scumpă Românie, cu iluzii occidentale?
De ce ești drogată, scumpă Românie, cu iluzii occidentale? În Occident unde pleacă bieții români să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează că pe niște sclavi. Fiind român ești privit deseori cu scârbă. Tot în Anglia, precum și în Italia, există semne în limbă română scrise pentru hoții și cerșetori de cetățenie română: «Ofițeri de poliție în civil operează în această zonă».
Și noi, românii, care avem o țară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roșia Montană, Deltă, Carpații, Dunărea, Marea Neagră, stăm să cerșim și să ne umilim pentru o pâine prin Anglia, Italia și Spania.
Dan Puric: „Suntem o slugă a Europei, un fel de sclavi în comunitatea europeană”
Îmi plânge inima când văd cum sunt tratați pe pământ străin, când acasă la ei puteau mânca din belșug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoților de la putere. Care au vândut ţara, cu resursele ei, pe nimic. Care de 22 de ani n-au fost în stare să creeze infrastructura. Instituțiile. Nimic.
VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aș avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt, când acesta avea de ales între confortul libertății dacă ar fi colaborat cu Securitatea sau mărturisirea adevărului și 12 ani de închisoare dacă și-ar fi păstrat conștiința curată: «Vei avea zile frumoase, dar nopțile îți vor fi îngrozitoare dacă accepți compromisul».
Omul nu are numai trup de hrănit, mai e și sufletul. Și mai distrugătoare este setea și foamea sufletului îndepărtat de pământ și de neam decât foamea trupească. Așa că români, plecați, plecați la studii, plecați ca să vedeți cum a ajuns Occidentul așa-zis liberal, plecați și învățați să vă iubiți țara și realizați ce frumusețe ați lăsat în urmă!
Este de muncă, da. Clasă politică este compromisă cu totul. Este rândul nostru acum să preluăm munca. Să nu fugim de sudoare doar pentru iluzia că în afară e mai bine. Mai bine economic, da, cu siguranță este. Dar să nu uităm de conștiința noastră de români.
Și să ne întoarcem, ne vom întoarce cu toții, valuri-valuri, cu și mai multă forță și dorință de schimbare, și după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, așa să ne ajute Dumnezeu!“
