„Am fost refuzat la angajare în Elveţia pentru că sunt român”

Că e dificil să ajungi să lucrezi în Elveţia, Alexandru G., român de 34 de ani licenţiat în Inginerie, ştia deja de la primul interviu. Însă când cel care ar fi trebuit să fie angajatorul său i-a oferit un contract pe perioadă nedeterminată la Lausanne şi disponibilitatea de a se ocupa de procedurile birocratice pentru a obţine permisul de şedere, posibilitatea de a se muta acolo i-a părut concretă.

„În schimb – povesteşte pentru agenţia Lapresse – m-am lovit de pragul impus intrărilor de lucrători neelveţieni, pe care referendumul de duminică doreşte să-l extindă tuturor ţărilor UE, dar care deja este în vigoare pentru români şi bulgari”.

Alexandru a sosit în Italia pentru a-şi urma soţia, româncă şi ea, de 15 ani rezidentă în Italia. Împreună s-au mutat la Milano, unde el a început să lucreze pe post de consultant informatic pentru diferite societăţi, printre care Mediaset. Printre calificările sale, se află şi certificatul pentru programare SAP, foarte solicitat şi rar întâlnit.

Iată care sunt salariile oferite românilor în Europa

Un amic de-al său i-a dus CV-ul unei firme din Lausanne şi imediat patronul elveţian i-a stabilit un interviu. A mers bine şi lui Alexandru i s-a propus un contract pe perioadă nedeterminată ca programator, cu condiţia să se mute la Lausanne.

Condiţiile erau foarte favorabile pentru el, Alexandru a fost de acord şi soţia, care are cetăţenia italiană, de asemenea. Angajatorul a prezentat toate documentele necesare, a certificat intenţia sa de a-l angaja, însă legea elveţiană este inflexibilă: numărul de permise de şedere disponibile pentru cetăţenii români s-a epuizat şi astfel nu există nicio posibilitate de a intra în ţară cu o viză de muncă. Alexandru a renunţat la acel loc de muncă şi acum continuă să fie consultant la Milano.

Mândria de a fi est-european

„Nu este atât de straniu – afirmă el – ca Elveţia să aibă o politică rigidă a imigraţiei. Există şi în SUA şi în Marea Britanie. Ceea ce este absurd este limitezi intrările pe baza cetăţeniei şi nu a tipologiei de muncă”.

Astfel, referendumul care extinde pragul şi altor naţiuni UE, explică informaticianul, poate fi pozitiv dacă va intra în vigoare o lege care să raţionalizeze regulile care acum sunt discriminatorii. Sau negativ, dacă va continua să blocheze lucrătorii pe baza naţionalităţii.

Cătălin Dorian Florescu, scriitorul român premiat în Elveţia: “Acasă” are un nivel mult mai senzual decât credem noi”

Între timp Alexandru, pe 11 februarie, a depus jurământul pentru cetăţenia italiană şi aşteaptă numai documentele. Apoi se va gândi dacă să reîncerce să se mute în Elveţia, de data aceasta ca italian. Numai dacă nu vor intra în vigoare aceleaşi restricţii şi pentru Italia şi dacă nu se vor prezenta noi oferte de muncă avantajoase: „Acum sunt în tratative cu o firmă germană. Dacă de data aceasta merge bine – spune – mă mut la Berlin”.