Protestul de amploare de la Bucureşti de pe 20 ianuarie, care a numărat peste 70.000 de participanţi a avut şi contribuţia românilor de la Milano. Pe lângă de acum obişnuita şi aproape săptămânala manifestaţie din faţa Consulatului General al României, zece români au plecat de la Milano la Bucureşti pentru a se alătura protestelor.
„Gazeta Românească a reuşit să-i interpeleze pe o bună parte dintre cei plecaţi pentru a vă relata această schimbare de abordare a protestelor. Nu o să obosesc niciodată să repet. Pentru ca să facem România bine trebuie să ieşim din zona de confort. Sunt mamă a doi copii, am deja un program foarte încărcat, dar găsesc timpul să merg la Bucureşti pentru a repara prostia făcută de români la vot. Şi găsesc şi cele câteva zeci de euro pentru bilet, fără să-l deranjez pe Soroş”, ne-a declarat telefonic Roxana Macovei.
Activista, născută în Bârlad şi de 14 ani în Italia s-a remarcat iniţial pentru organizarea a numeroase proteste împotriva forărilor pentru gazele de şist, împotriva concesionării sitului aurifer de la Roşia Montană, însă în ultima vreme şi-a canalizat eforturile „împotriva tentativelor unor politicieni mediocri de transforma România într-o gubernie a PSD, fără justiţie, fară infrastructură şi fără educaţie”, a completat Macovei.
Delegaţiei de la Milano i s-au adăugat alte două persoane de la Roma, precum alţi români stabiliţi la Londra, Paris şi Bruxelles. Protestatarii din Peninsulă s-au făcut remarcaţi cu două bannere, unul cu clasicul „#rezist Milano” în timp ce pe celălalt au scris „Românii din Milano sunt aici pentru o Românie mai bună. România as we want it (România aşa cum ne-o dorim, n.r.). Denumirea din engleză este folosită de fapt ca o semnătură şi este numele unui grup de pe Facebook care numără peste 7.000 de membri.
„Am fost impresionată să văd persoane în vârstă, de peste 70 de ani, care au înfruntat vremea câinească, pentru a transmite un mesaj unui popor adormit în comunism şi nepăsare, care după mine nu mai are scuze”, ne-a declarat Mirela Oprişan, una dintre participantele plecate de la Milano. De nouă ani în Italia, lucrează pentru Amazon şi de asemenea susţine că „partea materială devine irelevantă când România este nu doar ţinută pe loc, dar şi trasă înapoi”.
„Mi-a plăcut. Sigur mai merg, dar sper să nu mai fie nevoie. Cumva sper să terminăm repede acest calvar şi să ne aşezăm la locul nostru în Europa”, ne-a declarat Valentin Banu, stabilit în Italia de 12 ani.
Mihaela Stoica, de nouă ani în Italia: „M-am simţit onorată şi fericită să fiu în stradă alături de atât de mulţi oameni minunaţi, care luptă pentru principii şi valori democratice, care înţeleg ce se întâmplă şi se zbat pentru a salva România din mâinile unor ticăloşi. Nu cred că situaţia materială este un impediment, dacă situaţia impune un efort.”
O opinie ceva mai dură a avut Octavian Oprişan, de nouă ani în Italia şi participant neobosit la protestele de la Milano: „Un episod care m-a lăsat fără cuvinte mi-a fost dat să-l trăiesc într-un local de lângâ Universitate în care am intrat să ne încălzim. Chelnerul deşi a înţeles de ce suntem acolo, ne-a întrebat candid, sau nu, pentru ce se protestează în acea zi. Îţi cam taie picioarele să vii de la peste 2000 de kilometri şi să vezi omani care nu coboară din casă sau aplaudă de pe margine când le este furată ţara pe faţă”.
Deasemenea, pe 20 ianuarie 2018, în faţa Consulatului General al României la Milano s-au adunat peste peste 30 de români din Milano şi împrejurimi în semn de solidaritate cu mişcările de protest din Bucureşti. Participanţii au afişat bannere cu mesaje împotriva PSD şi a campaniei de destabilizare a Justiţiei dusă de actuala clasă politică.
Cornel Toma
