România se află pe primul loc din Europa la deficitul de forță de muncă, 72% din companiile autohtone confruntându-se cu o criză de personal, potrivit unui studiu ManPower Group.
În România vin din ce în ce mai mulți muncitori din Asia, în timp ce propriii cetățeni emigrează. Deși unul dintre motivele importante ale migrației lucrătorilor autohtoni se află în salariile mici plătite de angajatori, în mod paradoxal, aceștia sunt dispuși să plătească mult mai mult pentru forță de muncă străină, scrie Cotidianul.
Firme de recrutare autohtone își îndreaptă atenția în special spre state precum Filipine, Nepal, Sri Lanka, Bangladesh. Cererile companiilor sunt în creștere,.
„Am început în 2014 să aducem lucrători domestici, pentru că aici era cererea atunci, și apoi ne-am extins și pentru alte categorii. De la menajere, bone, manipulatori marfă, muncitori calificați până la mecanici auto, bucătari ori croitori. Solicitări mari sunt acum pentru domeniul hotelier și cel al restaurantelor, pentru posturi de bucătari și ajutori de bucătari, barmani, recepție. Cereri tot mai multe încep să fie pentru muncitori în construcții“, a declarat Oana Peca, manager Prestige Recruitment.
Salariile sunt destul de bune. Ca termen de comparaţie, salariul minim în Vietnam este de 150 de euro pe lună, de 3,5 ori mai mic decât salariul minim pe care îl primeşte un vietnamez care lucrează în România.
„Persoanele străine care vor să muncească aici aplică pentru post, apoi sunt selectate. Nu au pretenții pentru un oraș anume ori pentru un angajator. Salariile variază între 500 și 1.500 dolari net pe lună, depinde de angajator și de munca pe care o prestează, la care se adaugă masa și cazarea. Permisele de muncă se reînnoiesc în fiecare an. Nu vin niciodată cu familiile pentru că ajung aici cu viză de muncă și este greu să-și aducă rudele. Costurile sunt prea mari, așa că nu vor să-și facă o viață aici. Muncesc și trimit bani acasă“, a explicat Oana Peca.
O categorie în creștere este cea a bonelor filipineze. Procesul de recrutare a unei bone filipineze durează circa patru luni. Costul angajării este semnificativ mai ridicat decât în cazul unei bone românce, întrucât sumele pentru venirea acesteia în România se ridică la circa 3.500 euro, bani plătiți de angajator firmei de recrutare.
Dacă în țara sa de origine o bonă filipineză primește în jur de 100 dolari pe lună, în România ajunge la 500 euro, peste media salariului uneia autohtone, al cărei venit mediu este în jur de 300 euro. În timp ce filipinezele vin aici, bonele românce pleacă în Italia, Germania, Austria sau Marea Britanie.
Criza de personal s-a acutizat la începutul lui 2017, din vina angajatorilor, spune Oana Peca, într-un alt interviu pentru Business Magazin. „Într-un fel, criza a început şi de la mentalitatea angajatorilor români, care vor să munceşti cât mai mult pe salarii cât mai mici. Angajatorul este obişnuit să aibă forţă de muncă la dispoziţie şi să schimbe oamenii când vrea, fără a investi foarte mult în angajaţi; asta e mentalitatea generală în România. Acum, când e criză de personal şi nu prea mai ai de unde să alegi, sunt angajatori care ar investi în forţa de muncă, dar nu au de unde să mai găsească. Sigur, dacă ar fi investit înainte de criza de personal, nu cred că s-ar fi ajuns aici.”
