Andi Rădiu
Început de an electoral, start în campania de cucerire a diasporei. PSD în Israel și PNL în Irlanda au avut întâlniri cu membrii de partid, dar Traian Băsescu și Eugen Tomac au reușit să adune la București ”români din diaspora”, negând vreun interes de partid.
Am asistat cu toții la diferite întâlniri ale românilor din diaspora, în locuri diferite, cu scopuri diferite. Dar senzația pe care am avut-o a fost la fel, aceeași cu cea pe care o ai când intri într-o casă frumoasă, dar dezordonată, plină cu de toate, dar cu lucrurile aruncate peste tot, plină de pânze de păianjen și șoareci și cu nevoia de aerisire…
Se simte mai mult ca niciodată nevoia cuiva care să știe să ordoneze lucrurile, să le așeze la locul potrivit și să dea viață casei numite DIASPORA…
De fapt, românii din străinătate s-au întâlnit zilele trecute la ședințe de partid. Stau și mă întreb: ce nevoie sănătoasă te poate împinge să bați sute sau mii de km pentru a te întâlni la aceste ”șezători” de partid, acolo unde nu se întâmplă nimic serios, ci se fac eternele ”alegeri ale biroului” și se exprimă ”acordul cu antevorbitorul”. E evident că există un interes personal, ideea că ai o pilă la un deputat sau un senator, eventual o ușă deschisă pe la vreun minister… dar niciodată pentru un interes general, pentru comunitate.
Nimeni nu este în stare să propună și să forțeze un proiect de lege de care are nevoie diaspora. E de notorietate faptul că la organizațiile PSD și PNL din diaspora este un haos total: demisii, denunțuri, înjurături, etc., politica românească a adus doar asta în comunitățile din străinătate. Să nu mai spun cât de incoerenți pot fi parlamentarii aleși în diaspora, parlamentari care se plâng că nu au bani de telefon și de deplasări, dar reușesc mereu și la orice oră să ia avionul DOAR pentru ședințele de partid.
Lucrurile au fost diferite la București, acolo unde Eugen Tomac a reușit să organizeze o conferință ce a reunit sute de români, veniți pe cheltuială proprie. Oricât ar încerca deputatul să spună că politicul nu a avut vreun rol, imaginea lui Traian Băsescu și a partidul său a crescut în ochii multora.
Alegerea zilei a fost făcută perfect, machiavelic aș putea spune. Ziua Unirii Mici, momentul în care toți demnitarii se pregătesc să joace hora unirii și își aranjează deplasările din timp. Tomac merită premiat pentru idee, dacă a fost a lui. Președintele Iohannis, miniștri, ministrul diasporei, consilieri preșidențiali sau guvernamentali erau plecați și în niciun caz nu puteau fi prezenți la conferinta diasporei. Exact ceea ce a și dorit Tomac. Foarte mulți au rămas dezamăgiți de lipsa acestora, deși majoritatea celor prezenți au cheltuit mulți bani și s-au deplasat de la mii de km pentru a participa.
Până la urmă e doar o luptă pe frontul politicii, câștigată de această dată de Băsescu&Tomac. Cu siguranță PNL și PSD nu se vor lăsa mai prejos, deși dacă mă uit la cine conduce organizațiile din diaspora, nu aș paria pe un foarte mare succes.
Foarte dezamăgitoare a fost prestația celor prezenți la conferință. Confuzie totală despre funcționarea votului prin corespondență, nicio propunere concretă, însoțită de vreun proiect de lege, nicio intervenție care să oprească zumzetul sălii.
Cât despre rezoluția de încheiere, care avea la primul punct Unirea României cu Republica Moldova, iar puțin mai la vale înființarea ministerului diasporei, mă întreb pe câți îi interesează într-adevăr aceste subiecte? Nu cumva au făcut figurație la ideile (bune, rele, nu contează) ale partidului organizator, PMP, în căutare disperată de consens?
„I-am ciuruit!!!”
