Stimată doamnă secretar de stat, conducător al Departamentului Românilor de Pretutindeni, descendentă din neam de „răzăși de pe dealurile Hușilor”…
Am citit cu mare interes articolul în care făceați apologia familiei din care vă trageți, cu toată istoria primirii de la Ștefan cel Mare a celor „14 prăjini odată și încă 12 altă dată”, motiv pentru care am spus că ar trebui să privesc cu interes ciudata relatare, care nu știu cât interes prezenta pentru românii din diaspora. Se pare că era o zi cu soare la București! Astăzi este tot la fel, asta după o vreme cu precipitații, mai gri, cam la fel cum semnalează românii de pretutindeni că merg lucrurile și prin instituția pe care o conduceți!
Cu privire la descrierea neamului dvs. și a reacției singulare, a dorinței nestăvilite de a vă cunoaște cu toții familia, lucru de neînțeles pentru mine, am pus totul pe seama emoției și a începătorului în ale demnității, la București, a novicelui! Ei! Am trecut și alții prin emoții similare, ba chiar stângăcii. Vă înțelegem, dar să știți că m-ați făcut curios și am urmărit activitatea desfășurată pe la DRP, paralel cu „emoțiile” și nervii românilor din diaspora, ale asociațiilor de români și bineînțeles, prin prisma așteptărilor subsemnatului!
Cum să vă continui ce am de spus? Aș dori să fiu puțin cam direct! În interviul dvs. ați afirmat că pentru dvs. „există două Românii: una în țară și una în afara României. Ne preocupă mult cea de acasă. Trebuie să ne preocupe la fel de mult și cea din străinătate. Pentru că acolo locuiesc, muncesc și iubesc undeva între 6 și 9 milioane de români. O țară întreagă”.
Probabil această preocupare a dvs. și a mai altora, a condus ca o serie de proiecte să fie aprobate unor asociații din țară, adică din România! Altfel nu se explică concret această preocupare asupra României „de acasă”.
Nu vă era clar de la începutul mandatului că povestea cu alocarea de fonduri către asociațiile din România ar trebui să înceteze? Nu v-a spus nimeni din diaspora, mă rog, din afara României, că povestea asta ar trebui să ia sfârșit? Că totuși, dvs. sunteți un manager al unei instituții care privește interesele celor aflați în afara granițelor țării? Sunteți mulțumită cu acel buget, cârpit aș spune, de strânsură, aruncat ca o glumă proastă, mediului asociativ, entităților reprezentative ale românilor din diaspora? Eu unul nu sunt, dar înaintea mea o spun românii din diaspora! Adevărul stimată doamnă conducător al DRP este că românii din diaspora aduc un aport extraordinar, financiar, României, undeva la minim 10 milioane Euro pe zi, intră în România.
Aurelian Mihai, ex-deputat diaspora
