Curat și cu marfă bună și proaspătă. Astfel caracterizază cumpărătorii magazinul Mioritic, deschis cu niciun an în urmă, în Kenton, nordul Londrei, de soții Marius și Anca Ion.
Nu era altul în zonă, români sunt destui, iar spiritul de negustor al lui Marius l-a făcut să își urmeze un vis pe care îl avea de mai mulți ani. De magazin se ocupă doar cei doi soți, iar de curând îi ajută și sora Ancăi, Cristina. „De dimineață și până noaptea suntem aici. Ducem copilul la școală, venim la magazin, mergem după marfă, luăm copilul de la școală și tot așa”, descrie Marius o zi de muncă.
„Acasă am făcut mult comerț. Suntem dintr-o familie de negustori, sângele nostru e de negustori. Bunici, străbunici, toți au fost negustori. Prima dată când m-a luat taică-miu la piață cred că aveam 11 ani. Atunci am prins gustul banului, nici nu vream să mai aud de școală. Mi-a intrat în sânge negustoria”, își amintește Marius.
Marius și Anca vin din zona Fălticeni, județul Suceava. Acolo sunt multe livezi, așa că și negustoria pe care părinții și apoi ei o făceau la „oraș” se baza pe produsele locale, adică pe fructe. „Vindeam mere, pere. Aveam un unchi care era director la Gostat, pe toată Pomicola. Erau mii de hectare de livezi. Am crescut pur și simplu între pomi. Când plecam la piață luam și fructe de la el.”
Marius a venit în Londra în urmă cu 9 ani, iar Anca este aici de 6 ani. „Știi cum am fost eu aici?”, spune el. „La fel ca un antrenor care nu poate antrena. Lucram în construcții și tot încercam să cumpăr și să vând ceva, aveam asta în sânge. La un moment dat lucram pe utilaje, pe motostivuitor, pe excavator, dar tot șantier era, tot praf… Dar tot timpul eram cu gândul să fac ceva, să îmi deschid ceva.”
Între timp, Marius a deschis o afacere în România cu fratele său. Cumpără mașini din Londra și le vinde în țară. „Ne-am chinuit mult cu magazinul ăsta”, spune Marius. „Nu ne dădea nimeni spațiu, pentru că oriunde te duci aici să închiriezi te întreabă de cât timp faci afaceri. Ori eu aici eram nou, degeaba le spuneam că am experiență din România. Până la urmă am găsit spațiul acesta, cu toate că îmi plăcuse altul, la câteva case distanță, dar proprietarul nu a vrut să mi-l închirieze decât dacă eram de acord să nu vând alcool, el fiind musulman.”
Când au deschis magazinul, nu au adus numai marfă românească, ci și poloneză, însă nu a mers. În zonă nu prea sunt polonezi.
Produsele afumate sunt făcute în Anglia, după rețete tradiționale românești și sunt aduse o dată la două zile, spun proprietarii. „Nimeni nu s-a plâns vreodată că a luat ceva stricat de la noi”. „Aici e ca la un magazin sătesc”, spune Marius. „Suntem prieteni cu cei care cumpără, mai schimbăm o vorbă cu ei, ba am dat și pe datorie, ca acasă”.
Însă nu cumpără numai românii: „Avem clienți brazilieni, sunt și câțiva polonezi care cumpără, chiar și englezii vin să cumpere. În special cumpără pâine și carne, le plac afumăturile noastre, pâinea de la Ambasador, cea nefeliată, când vine caldă. Englezii vin să cumpere cârnații ăștia, ai noștri, le plac mai ales cei mai afumați, spun că sunt mai buni decât ai lor, sunt mai condimentați, mai cu gust”.
Mircea Maer
