„Am plecat în Franța cu soțul meu când aveam 26 de ani. Voiam să muncim, să câștigăm niște bani, să ne facem o casă”, aşa îşi începe povestea ieşeanca Diana Rotaru. Şi au reuşit, au strâns banii, şi-au luat o casă, o maşină, şi-au construit o nouă viaţă peste hotare. Din păcate, pandemia le-a stricat planurile şi s-au întors în ţară. Adaptarea la viaţa în România se dovedeşte însă foarte grea.
Diana are 36 de ani. A muncit în Franța, timp de opt ani, împreună cu soțul său. Ea se angajase cameristă în hotelurile din Paris, iar el în construcții. În perioada în care au muncit în străinătate au câștigat bani frumoși, dar apoi au fost nevoiţi să se întoarcă în ţară.
„Noi suntem din familii modeste, cu mulți copii, iar părinții noștri nu și-au permis să ne ia la toți case. Când am ajuns în Paris m-am angajat la curățenie, într-un hotel, iar soțul, în construcții. Am stat acolo opt ani, până a venit pandemia. Ne mergea foarte bine financiar. Am reușit să ne facem casă, să ne luăm o mașină.
După şase ani pe şantierele din străinătate, îşi face un rost în ţară: „Vreau ceva AL MEU”
Copilul a învățat acolo și era foarte bine pentru el. Ne-am adaptat bine societății de acolo și ne plăcea să fim acolo. Nu știu, e mentalitatea altfel. Respectă angajații. Când am plecat de la hotel mi-au făcut un cadou, mi-au mulțumit pentru anii munciți acolo. La noi nu o să vezi asta niciodată. Te scot și dator dacă le spui că pleci”, a povestit Diana Rotaru pentru bzi.ro.
Românca spune că de câteva luni s-a angajat casieră la un supermarket, însă nu vrea să rămână mult timp acolo, pentru că vrea să plece din nou în străinătate. În ţară câștigă puțini bani, de aceea vrea să emigreze din nou.
„Când am venit acasă din cauza pandemiei, am fost șomeră câteva luni. Nu am rămas în Franța pentru că și acolo a fost greu și au făcut concedieri. Ne-am descurcat acasă cu ce bani aveam puși deoparte. Am mai mâncat ce am mai avut prin grădină, noi locuind lângă Iași și făcând o mică gospodărie. Mi-am depus după aceea CV-ul la mai multe firme care angajau vânzătoare și cameriste. Nu mi-am găsit în domeniul unde lucrasem, dar m-am angajat vânzătoare la un supermarket. Salariul e mult mai mic față de ce câștigam în Franța. Nu se compară deloc. Am vreo jumătate de an de muncă în calitate de casieră la casa de marcat.
Soțul a mai lucrat în construcții și a câștigat binișor anul acesta. Dar tot ne gândim să plecăm din nou în străinătate. Nu ne putem adapta la țara noastră. Chiar dacă vom fi români peste tot unde vom merge, noi vrem să mai plecăm la muncă în străinătate pentru că acolo câștigăm bine, suntem respectați, e altfel viața acolo. Așteptăm să se mai liniștească lucrurile cu pandemia”, a mai povestit femeia.
