„Când am revenit în țară nu mai puteam să merg. Pe drumul spre casă, șoferul microbuzului m-a dus în brațe la toaletă”, a povestit o femeie care a stat 18 ani în Italia la muncă. Are 50 de ani și a lucrat numai ca îngrijitoare de bătrâni, niciodată cu carte de muncă, niciodată cu vreo siguranță, mereu închisă între patru pereți. Acum e internată la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași. „Când m-am îmbolnăvit, familia a decis să o ducă pe bătrână la azil. I-am rugat să mă mai lase o zi în casă, că atunci aveam microbuzul și nu m-au lăsat. Am stat pe stradă și apoi m-am dus la un hotel. Bătrâna era bună, dar când avea crize mă dădea afară din casă și stăteam la ușă. Nu primeam de mâncare și mă umileau continuu. Îmi ziceau că dacă am învățat carte la mine în țară, ce caut acolo?”, a povestit femeia pentru „Libertatea”.
Socola, mai 2018. Cu un halat plușat pe umăr, femeia se apropie încet, tremurând. Se așază cuminte pe un colț de pat. E albă ca varul și ochii îi par pierduți. Aflăm că este mai bine, deși „mai bine” înseamnă îngrozitor.
După ce s-a întors acasă, la scurtă vreme, a ajuns la Institutul Socola. De la o femeie imobilizată la pat, care nu mai vorbea, nu dormea și nu mânca, acum e „mai bine”. Dar trăiește cu regretul că 18 ani nu și-a văzut copiii. Când a plecat, cel mai mic avea 4 ani, acum e ditamai flăcăul și a crescut fără mamă.
Sindromul Italia
Ce este Sindromul Italia? Medicii spun că este un fenomen medico-social care afectează femeile plecate la muncă în străinătate și pe fondul condițiilor stresante de muncă și trai dezvoltă tulburări psihice. Mii de românce suferă de probleme psihice cauzate de dorul de copii și țară.
Este un fenomen medico-social, nu o boală în sine, care înglobează tulburările psihice de care suferă femeile din Europa de Est care au plecat în străinătate și au lucrat ca îngrijitoare de persoane vârstnice, adică „badante”.
Sindromul Italia este denumirea dată acestui fenomen de către doi psihiatri din Ucraina, în 2005, și a fost preluată de medici din toată Europa.
Numai anul trecut la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași au fost internate 150 de femei cu tulburări legate de depărtarea de casă.
Tratamentul cu internare de 10 zile este între 2800 și 3900 de lei, decontat de Casa de Asigurări de Sănătate, dacă pacientul și-a plătit cotizațiile pe perioada plecării din țară. Asta înseamnă, luând în calcul costurile medii pentru un tratament, că numai anul trecut Casa a decontat în jur de jumătate de milion de lei pentru aceste paciente ajunse la spitalul din Iași.
Profilul pacientului: femeie în jur de 45-50 de ani, care a plecat și muncit în străinătate în ultimii ani, în condiții stresante, departe de copii și de casă, în marea majoritate fără studii sau cu studii medii.
Sindromul Italia nu se referă numai la Italia. Pot dezvolta tulburări psihice și persoane care au lucrat în alte țări, elementul comun fiind stresul locului de muncă și dezrădăcinarea, depărtarea de familie.
Luna internărilor: august
„Simptomele Sindromului Italia sunt simptomele unui episod depresiv și mai precis simptome instalate în minimum două săptămâni în care pacientul se simte depresiv, nu mai are niciun chef de viață. Zilele îi sunt triste și lipsite de energie. Pacienții simt o lipsă a poftei de mâncare, slăbesc foarte mult, au parte de insomnii și de cele mai multe ori, acest tablou simptomatologic se însoțește de anxietate și de gânduri suicidare. Sunt majoritatea paciente trecute de vârsta tinereții, trecute de 40-45 de ani, cu o structură emoțională fragilă, care sunt dispuse să facă destul de multe compromisuri dată fiind situația financiară de acasă, departe de familie, de copii, cu vizite din ce în ce mai rare în România, decompensează”, explică medicul Cozmin Mihai.
Cazurile s-au întețit în ultimii doi ani, luna august fiind cu cele mai multe internări, deși au existat cazuri constant în ultimii zece ani.
Medicul psihiatru Petronela Nechita a rămas impresionată de un caz care a afectat și mama și copilul. „Au fost niște cazuri în care și mama și copilul aveau tulburări psihice, mama venită din Austria, copilul acum adolescent, 18-19 ani, și copilul la un an după ce a plecat mama în străinătate a dezvoltat un episode psihotic cu halucinații și în general să știți că e afectată toată familia. Mama pleacă în străinătate și ea este într-un fel echilibrul emotional al familiei și se dezechilibrează toată familia, se ajunge la divorț, copilul începe să nu ma idea randament la școală, multe absențe, chiar până la delincvențe juvenile se ajunge. Sunt multe situații în care ajung în triajul spitalului copii cu tentative suicidare, cu gânduri suicidare, cu episoade psihotice, cu episoade depresive, pentru că pleacă acel echilibru emotional din familie – mama”, a explicat doctorul ce se întâmplă într-o astfel de familie.
”Simt un zgomot în mine”
Pe lângă simptomele depresive, se poate ajunge și la psihoză, halucinații vizuale, auditive, idei delirante de prejudiciu sau urmărire. Cum este cazul unei femei care s-a întors de la viața ei din Franța, unde a lucrat ca secretară 25 de ani.
„Simt un zgomot în mine care vine exact ca un vuiet din afară. Și parcă se suprapune cu mine și eu simt că vine din spatele meu că eu am o proteză acolo și simt că de la proteza aia îmi vin toate relele. Deci la proteza pe care o am simt că vine ceva din afară cu un zgomot foarte puternic care nu mă lasă nopți întregi să dorm”, povestește femeia. A stat departe de familie, îi era dor de părinții ei și de copii, fiindcă doar o parte au fost cu ea și au învățat acolo.
„Eu aveam cetățenie dar există o manieră de a te comporta, ei în general sunt mai naționaliști față de noi. Adaptarea e foarte grea pentru oricine, chiar și pentru mine, dar toți munceam. Ce făceam în România după Revoluție? Știți prea bine că era mai greu decât acum”, spune femeia.
”Mami, aveai spume la gură”
Cadrele medicale adună povești care ar putea să umple biblioteci cu biografii și râuri cu lacrimi. Este și povestea Oanei Maria Trandafir, o tânără de 31 de ani care a trăit și suferit cât pentru trei vieți. A plecat din țară cu soțul ei când avea 19 ani, au lucrat împreună la sere și după ce li s-a născut fetița, ea a început să fie badantă. Stresul de la muncă a adus necazurile în familie și ea a început să bea. Au decis împreună ca ea să revină acasă să se trateze, dar femeia nu s-a putut opri din băut. Și asta i-a pus capăt căsniciei. „Noaptea nu mai puteam dormi, aveam trei nopți în care aveam numai gânduri și gânduri și vedeam tot felul de extratereștri, de fantome, de prostii. Și m-am trezit într-o dimineață și m-am trezit obosită. Și mi-am pierdut filmul și nu mai țin minte nimica ce s-a întâmplat cu mine.
Mama mea a spus că am căzut în găleata cu apă. Și apoi m-am odihnit, am mai dormit două ore și am început să-mi pregătesc bagajele, că voiam să plec din nou în Italia. Și dintr-o dată mi-a spus că am căzut leșinată, mi-am mușcat limba, a trecut dintele pe partea cealaltă, atât de tare m-am rănit și fetița mea a zis: mami, îți curgea sânge din gură și aveai spume la gură. Eu nu mai știam nimic de mine. Și mama a decis să cheme salvarea și am sfârșit la Socola”, spune tânăra.
A acceptat să vorbească fără ocolișuri și să arate lumii că depresia nu înseamnă nebunie. „Toți îți pun eticheta, că toți de la Socola îs nebuni. Acum și bărbatul meu face pe prostul și nu mai vrea să îmi dea fata. Dar o să lupt. Am mai luptat și altădată”, spune sigură pe ea. „Eu nu mă consider o persoană nebună, bine, crizele astea, nu sunt nici eu bucuroasă că le-am făcut. Nimeni nu cred că ar fi bucuros că trece prin așa ceva. Asta-i viața”, spune femeia.
Cu toate că știe care sunt riscurile plecării, ar vrea să se întoarcă în Italia. „Eu n-am făcut un Paște acasă de 12 ani de zile. Anul ăsta ce-am prins și eu un Paște acasă. Cum e tradiția la noi, cu ouăle roșii, acolo degeaba le făceam, că nu avea niciun farmec. Nu le păsa de sărbătoarea ta. E țara lor, normal”, mai spune Oana Maria. Are puterea să râdă cu alte colege de salon. Una se crede Veronica Micle, alta crede că e moartă, alta îmbrățișează toți oamenii pe care îi întâlnește și nu le mai dă drumul. În mediul ăsta, problemele ei n-au mai părut cele mai mari din univers.
„Își băteau joc de mine”
„Vrei să te întorci?” „Da, dacă îmi dau 700 de euro, la 500 nu mă mai duc”, îi spune Oanei Maria o colegă de suferință. Carmen a fost tot în Italia și a lucrat la curățenie într-o pensiune. O viață foarte grea. „Își băteau joc de mine. Mă amenințau că mă împușcă, că suntem țigănci, mă făceau în toate felurile. Majoritatea care vin de acolo vin bolnavi, nu mai vin cum au fost și cum au plecat din România”, spune Carmen.
„Dacă unele dintre ele se întorc la muncă, e posibil să recidiveze și să facă și alte episoade și tratamentul se lungește la un an, cinci ani sau chiar toată viața”, explică psihiatrul Petronela Nechita. Un risc pe care româncele care nu au ce le pune copiilor pe masă și-l asumă fără să clipească. Își dau sănătatea lor la schimbul unei vieți mai îndestulate pentru copii. Dar nu neapărat o viață mai bună, fiindcă dorul îi afectează și pe ei, și pe tați. Familii întregi decimate de „Sindromul Italia”.
(sursa: Libertatea)
