Raportul notează faptul că 2004 a fost anul în care a început marele exod al românilor în Europa și explică de ce muncitorii români și bulgari sunt o investiție și pentru statele membre de destinație. Astfel, în raport se arată că valoarea remitențelor trimise de muncitorii din România și Bulgaria în perioada 2004-2010 reprezintă 3% din PIB-ul celor doua țări. Mai mult, libera circulație a muncitorilor români și bulgari a dus la o creștere de 0,3% pentru PIB-ul UE 27.
În document se mai arată că românii reprezintau, în 2010, cel mai mare grup de muncitori care trăiesc într-un alt stat membru (27%), urmați de polonezi (21%).
Concluziile raportului arată că măsurile tranzitorii au avut o influență redusă asupra distribuției mobilității în UE. “Tendințele de mobilitate sunt, mai degrabă, influențate de evoluția economică. Astfel, în perioada 2004-2007, când a fost o creștere economică semnificativă, s-au înregistrat cele mai importante fluxuri de mobilitate din statele UE-8 și UE-2. În 2008, când a început criza economică, această tendință s-a inversat.
Pentru lucrătorii români și bulgari, vârful de mobilitate s-a înregistrat în anul 2007, a urmat apoi o scădere abruptă în 2008 și 2009. În 2010 s-a înregistrat o ușoară creștere, însă departe de nivelul înregistrat în perioada 2006- 2008”, potrivit documentului.
CE consideră astfel că restrângerea dreptului la liberă circulație a lucrătorilor nu este răspunsul la problemele cu care se confruntă piețele muncii în UE.