”După prima lună de înscrieri, au fost înregistrate 314 de cereri în Registrul Electoral pentru alegătorii români din străinătate, dintre care 264 vizează votul prin corespondență, iar 50 organizarea de secţii speciale în apropierea domiciliului/reşedinţei…”. Aceasta este o postare pe pagina Facebook a MAE, preluată de ministrul diasporei, Dan Stoenescu, care ne anunță cu un ton triumfător că 314 români din străinătate (adică 0,00628% din cei 5 milioane de români plecaţi) s-au înscris în Registrul Electoral și 264, adică 0,00528%, doresc să voteze prin corespondență! Practic, zero!
E un fel de record, e adevărat, dar negativ. Mie mi-ar fi jenă să postez asemenea cifre, fără să îmi cer scuze sau chiar să ating ideea demisiei, pentru megaeșecul plimbărilor inutile, prin multe țări și pe bani extrem de mulți a miniștrilor, consilierilor, parlamentarilor și a altor funcționari de stat, mereu cu ambasadorii lângă ei.
Trebuie să le reamintim înalților demnitari, cu ministrul Stoenescu în frunte, că ceea ce au făcut ei se cheamă insucces, căptuşit cu neprofesionalism şi cu bani aruncaţi pe fereastră.
Haideți să ne întoarcem la modalitățile prin care Parlamentul, Guvernul și Președinția României au informat și încurajat românii din străinătate să se înscrie în Registrul Electoral sau să voteze prin corespondență: publicarea pe site-urile instituțiilor respective și ale ambasadelor și plimbări lungi și în grupuri numeroase a demnitarilor, la întâlniri unde, în unele locuri erau mai mulți ei decât românii din comunitate. Site-urile lor nu le citește nimeni, cu mici excepții, poate se mai aventurează câte un jurnalist. Să nu spună cineva că urmărește cu sufletul la gură comunicatele anoste ale instituțiilor statului. Despre întâlnirile cu comunitatea, dacă e să îi adunăm pe toți cei cu care au vorbit demnitarii noștri, nu depășim 1000 de persoane.
Banii de pe transport, hotel, diurnă, etc. au însumat însă zeci, poate sute de mii de euro. Dacă am fi tendenţioşi, am calcula cât a costat, în final, fiecare înscriere: minim 200 de euro bucata. Dar asemenea calcule nu îşi a rostul. Democraţia are un cost.
Dar nimeni nu a cerut ajutorul publicațiilor românești din diaspora, care au atât de mare nevoie de bani pentru a supraviețui și care ar fi putut răspândi informația cu mult mai puțini bani și mult mai eficient. Edițiile de print sau online, însumate în toate țările, au sute de mii, ba chiar milioane de cititori, iar în cele două luni care au trecut, una de informare și alta de înscriere, poate numărul celor care s-ar fi înscris ar fi fost mai mare. O pagina de publicitate într-un ziar din diaspora cu tiraj de zeci de mii de exemplare ar fi costat cu siguranță mai puțin decât micul-dejun al clubului turistic „votul prin corespondenţă” dintr-o singură zi, la Roma.
Culmea ridicolului au fost „audienţele la înălţime” promovate de Înălţimea Sa, Dr. Stoenescu, în avioanele cu care se plimba prin cele mai frumoase capitale ale lumii, când, spre disperarea stewardeselor, stătea de vorbă cu „diaspora”, adică vreun pasager fără nimic de citit la el. Modelul de contact direct cu supuşii funcţiona la greci sau în vechea Roma, când cetăţenii se adunau în piaţă pentru a-l asculta pe Dictator. Cu un elan demn de cauze mai bune, ministrul s-a repezit în comunicare pentru a ajunge să-i întâlnească personal pe toţi cei cinci milioane de români plecaţi. Rezultatul este acesta: mesajul direct a ajuns la câteva sute de oameni, înscrişi au fost doar 314.
Dacă ar fi ales căi mai eficiente de comunicare, prin presa din diaspora, mesajul ar fi ajuns cu siguranţă la mult mai multă lume din segmentul ţintă. Dar aşa cum spuneam, POATE că s-ar fi înscris mai mulţi, dacă legea votului prin corespondenţă i-ar fi convins.
Din păcate, marfa pe care vrea să ne-o bage pe gât Excelenţa Sa este incompletă, s-a furat la gramaj în Parlament şi a fost dată la consum fără partea cea mai gustoasă, votul pentru prezidenţiale. Ca să îi convingi pe români să se înscrie pentru votul prin corespondenţă ca să voteze din nou un Badea, un Lubanovici, un Tomac şi alţii ca ei, trebuie să ai puterile de iluzionism minim ale lui Iosefini şi David Copperfield la un loc. Din această perspectivă, cei 314 care s-au înscris pe liste chiar reprezintă un succes. Nu ne aşteptam să fie chiar atât de mulţi, la cât de catastrofală e legea.
Sorin Cehan, Andi Rădiu
Citiți și:
Megadelegație în Italia pentru votul prin corespondență: șapte oameni timp de șapte zile
Care tehnocrat? Ministrul diasporei, un politruc plimbăreț și bisericos
Întâlnirea de la Bologna, între util și ridicol
