Și-a dorit să călătorească în lumea largă și să cunoască persoane care provin din toate culturile, iar Germania i s-a părut locul ideal pentru a-și îndeplini acest vis. Pe lângă aceste lucruri, ea i-a oferit lui Daniel Chiscovschi celebritate, fiind cunoscut în tot landul Baden-Württemberg sub pseudonimul de Dj Danny, și a devenit pentru el «acasă».
Daniel vine din Piatra Neamț și a ajuns în Germania în urmă cu 18 ani, unde s-a acomodat cu ușurință, având norocul să-și găsească un job stabil în industria auto. Așa a ajuns să-și permită să practice aici unul dintre hobby-urile sale mai vechi, acela de a pune muzică în cluburi.
«Atunci când am venit eu, nu erau mulți români și chiar mă bucuram că, în pofida acestui fapt, mă descurc. M-am integrat ușor și chiar am fost acceptat imediat, din toate punctele de vedere. Mai grea era pe atunci comunicarea cu cei de acasă, pentru că nu exista așa multă tehnologie ca în ziua de azi».
Cum ai ajuns să lucrezi ca DJ în Stuttgart? Aveai experiență în acest domeniu?
Nu e vorba doar de Stuttgart, ci de tot landul Baden-Württemberg, iar online se ascultă mixurile mele în toată lumea. La început am făcut aici petreceri private cu nemți și alte naționalități și era OK. După ceva timp, am mers într-un club românesc și, văzând atmosfera de acolo, am realizat că aș putea face mai mult pentru «scena românească». Da, aveam experiență și cultură muzicală, iar la ora actuală am deja 20 de ani de când fac asta.
De unde pasiunea pentru muzică și cum te-ai apucat de așa-zisa DJ-ală?
De mic îmi plăcea să dansez și colecționam casete cu toate albumele și topurile actuale la vremea aceea. Așadar, pe unde mergeam la chefuri, se auzea muzica mea, iar când ajungeam la discotecă, era clar că trebuia să rog DJ-ul să pună anumite piese ca să dansez. Fiind cel mai mic, toți mă puneau în mijlocul ringului de dans, deci eram un mic entertainer. La un moment dat, am primit o ofertă să pun muzică și mi-a plăcut și mie, și publicului. Cam asta contează în meseria asta.
Mai ai și alt job sau te ocupi exclusiv cu muzica?
Am un job în domeniul auto de când am ajuns în Germania și până în ziua de astăzi, Astfel am avut o bază și am putut investi în aparatură profesională. Lucrez în mare parte cu aparatura mea, pentru că nu vreau să mă trezesc cu surprize neplăcute în timpul unui eveniment.
Cum se distrează românii în Germania și ce preferințe muzicale au?
În diaspora, publicul românesc este unul foarte mixt, în primul rând că vin oameni din toate colțurile țării, atât din zone urbane, cât și rurale, iar ca vârstă este la fel de diferit, așa că nu duc lipsă de preferințe muzicale. De asta am creat în timp un playlist foarte diversificat, să mulțumesc pe majoritatea dintre ei.
Au existat cazuri de conflict între petrecăreți sau românii se distrează pașnic într-o țară cu reguli stricte?
Având în vedere că eu sunt responsabil cu distracția, celelalte aspecte nu prea țin de mine, ci de organizatori, dar în general românii sunt destul de liniști în comparație cu turcii, sârbii, albanezii și alte nații.
Se trăiește bine din această meserie în Germania?
Dacă poți și știi să o faci bine, este destul de OK. Eu am o vorbă: «Dacă vrei calitate, nu negocia prețul!».
Sunt mulți DJ români în Germania? În ce relații sunteți unii cu alții?
Nu sunt chiar mulți, să zicem că majoritatea mă cunosc. În schimb, ar fi mai bună întrebarea «în ce relații sunt cluburile românești între ele?». M-aș bucura să am un răspuns pozitiv și să văd că acolo există fair-play.
Vin și nemți la cluburile în care lucrezi? Cum «gustă» aceștia distracția românească?
Da, mai vin și nemți la evenimente și chiar le place distracția în stil românesc și, bineînțeles, le plac româncele noastre.
Mai sunt la modă dedicațiile?
Dedicațiile se «poartă» în general la concertele cu muzică de petrecere și clar că nu se refuză banii. În schimb, îmi amintesc o fază funny de la un concert hip hop, unde cineva din public stătea cu o bancnotă întinsă spre artist să dea o dedicație, replica artistului fiind că el primește onorariu nu bani pe dedicații. Părerea mea este că, atunci când plătești intrare să vezi un concert, ar fi bine ca dedicațiile să rămână spre sfârșit. Aceste aspecte depind cel mai mult și de proprietarii cluburilor, în funcție de cum se înțeleg cu artistul și ce pretenții au de la publicul care le frecventează localul. Mulți nu înțeleg această idee pe care eu o văd foarte importantă într-o afacere de genul acesta.
Cât de des mergi în România și cât de dor ți se mai face de «acasă»?
«Acasă» este acolo unde ai persoana potrivită lângă tine și sunt fericit că am creat aici tot ce înseamnă «acasă», alături de sufletul-pereche. În România merg cel puțin o dată pe an, mai des vin părinții și bunicii la noi. Mi-am făcut prieteni aici, dar în timpul liber cei mai importanți sunt cei de lângă mine, familia.
Te gândești să revii cândva în țară defintiv? Ce parere ai despre faptul ca România rămâne, ușor-ușor, o țară locuită de bătrâni? Tinerii pleacă unde văd cu ochii și cei mai mulți dintre ei nu se mai întorc…
E greu să mă pronunț în privința întoarcerii în țară, deoarece am pus deja «temelii» aici, din toate punctele de vedere: familie, cămin, carieră. Situația României este tristă, însă îmi dă impresia că cineva acolo «sus» încă se bucură și profită de tot ce mai e de profitat. Nici măcar posturile de televiziune românești nu le mai vizionez de mult, din același motiv.
Mihaela Zamfirache
Liviu Dumitrache, DJ la Cerenova: „M-am născut în discotecă”
