Sorin Cehan

În 23 ianuarie, la Pizzighettone, o mică localitate de lângă Cremona vor fi comemoraţi patru ostaşi români care „şi-au lăsat oasele” în Italia în Primul Război Mondial. Patru tineri, plecaţi din Transilvania, înrolaţi în armata Imperiului Austro-Ungar, numit şi „închisoarea popoarelor”, trimişi să lupte pentru o cauză care nu era a lor contra italienilor. 10.000 de români (după alte surse 18.000) au căzut prizonieri în Italia. Cea mai mare parte dintre ei nu s-a mai întors. Mulţi au murit muncind în agricultură, în locul italienilor luaţi la oaste. Alţii au murit de gripa spaniolă care a făcut ravagii în acea vreme. Iar alţii au intrat să lupte alături de italieni contra Imperiului, conştienţi că luptă contra ocupanţilor din Transilvania, de aceeaşi parte a baricadei cu România.

Mărturie pentru această pagină dramatică a istoriei poporului român stau cele aproape 1.200 de morminte ale ostaşilor români morţi aici. Prinşi în iureşul problemelor cotidiene, nu avem timp să ne mai gândim la istorie. Istoria alb-negru şi prăfuită, aşa cum erau fotografiile în acea perioadă, este uitată.

Dr. Marco Baratto, un prieten al poporului român, istoric şi cercetător din Lodi, implicat în multe acţiuni alături de comunitatea românească, a decis să şteargă praful de pe istoria uitată a eroilor români din Italia. Este probabil singurul reprezentant din străinătate al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Cercetând liste de nume în arhive, căutând documente, încrucişând date, consultând presa din acea vreme, a reuşit să identifice multe morminte ale unor soldaţi români căzuţi la datorie, necunoscute până acum statisticilor oficiale.

Cea de la Pizzighettone este a doua ceremonie de comemorare a soldaţilor români „descoperiţi” în cimitirele italiene, după ce de la Legnano de anul trecut.

Dar Marco Baratto are un vis emoţionant, la care putem să contribuim cu toţii: în acest an în care se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în Primul Război, se luptă pentru ca osemintele unui soldat român să fie repatriate, în mod simbolic, pentru toţi cei care nu au mai văzut pământul patriei după 1918.

Soldatul se numeşte Georg Crisau, zis George şi e născut la Abrud. Avea 29 de ani. Piatra lui funerară se află la Bertonico, în provincia Lodi. Întoarcerea lui acasă ar fi o reparaţie în marea nedreptate a războiului care i-a luat viaţa, lui şi altor 550.000 de români. Şi ar însemna un pas înainte în înţelegerea felului în care istoria lucrează asupra popoarelor, prin oameni. Ne putem alătura istoriei ajutându-l pe eroul George să se întoarcă acasă.

Salvați soldatul George! Căzut în Italia în Primul Război, planul pentru repatrierea osemintelor unui erou român