Adrian P., 37 de ani, este un cetăţean britanic, de origine română, plecat de aproape 20 de ani din ţară, care a ajuns să fie angajatul Poliţiei Metropolitane. Ne-a spus că în Regatul Unit sunt multi poliţişti de origine română, dar la Poliţia londoneză deocamdată este singurul angajat român. I se spune Eddy.
Pe lângă română şi engleză, vorbeşte foarte bine spaniola şi catalana, fiind de multe ori un translator eficient al poliţiei în discuţiile cu infractorii de alte naţionalităţi. Originar din Ardeal, Eddy a plecat din România acum 19 ani împreună cu tatăl său, fost vicecampion naţional la box. Cei doi au ajuns în Spania unde au găsit de lucru pentru început în construcţii. "Tata a lucrat în special ca sudor. În primii ani se câştigau bani frumoşi din asta. Eu am plecat în Tenerife unde am lucrat ca spălator de maşini şi apoi la un restaurant", spune Eddy.
După trei ani, Eddy, un ardelean înalt şi bine făcut, o cunoaşte pe cea care în curând îi devine soţie, o englezoaică frumoasă şi educată. La 5 ani de la căsătorie, cei doi se decid să vină în Regatul Unit şi se stabilesc la Londra. "Aici am luat-o iar de jos, la un car wash, apoi la un depozit frigorific, unde am lucrat aproape doi ani. Între timp am aplicat pentru cetăţenie şi mi-am cumpărat o casă".
Soarta face ca soţia lui Eddy sa dorească să se întoarcă în Tenerife, fapt care conduce la ruptura dintre cei doi. "Eram pe punctul de a-mi lua cetăţenia când ne-am despărţit. Dar nu a fost o problemă, aveam mai bine de cinci ani de când stăteam în Marea Britanie şi vreo 8 ani de căsătorie cu un cetăţean britanic. Am primit cetăţenia britanică şi apoi am început să-mi caut serios de muncă. Aşa am gasit un anunţ în care se spunea că Poliţia din Londra caută voluntari", povesteşte Eddy. După un stagiu de voluntariat, Eddy a reuşit să treacă examenul de admitere în poliţie şi timp cinci ani a patrulat pe străzile de la periferia Londrei, fiind un poliţist comunitar capabil şi cu simţul datoriei.
Acasă, în Spania Eddy are doi fraţi şi trei surori. "Eu sunt cel mai mare, urmează trei surori după mine şi apoi cei doi fraţi ai mei, Ştefan şi David. Ultimul, cel mic, David, are 17 ani şi este născut în Spania". Eddy şi-a adus şi fraţii aici la studii. Cel mare, Ştefan urmează cursurile unei şcoli postliceale aici în Londra, iar David este încă la liceu. Ambii îşi petrec vacanţele în Spania cu părinţii, unde mai şi lucrează vara casezonieri, ca să mai scoată un ban de buzunar. "Vara David şi Ştefan merg acasă, în Spania unde mai lucrează la câte un car wash sau în port unde curăţă de peşte lăzile şi coşurile pescarilor pline cu crabi sau fructe de mare. Ştefan învaţă ca să îşi deschidă propria afacere, un atelier auto, iar David vrea sa devină bucătar", spune Eddy, mândru de fraţii săi.
"Unde te crezi, în România?"
Meseria de poliţist nu include niciun compromis, spune Eddy, care a fost avansat la gradul de sergent în toamna anului trecut, la excepţional. Românul s-a remarcat în cunoscutul caz al traficului de copii de la Ţăndărei, în care familii de romi aduceau copii de acasă, încasau "benefits" pentru ei, dar îi trimiteau şi la cerşit sau furat.
Reţeaua de infractori a "căzut" ca urmare a acţiunii poliţiei metropolitane în colaborare cu cea română. Aici însă apare în povestire şi Eddy. "De la Bucureşti a venit o echipă de poliţişti care a cercetat cazul Ţăndărei şi a preluat datele strânse de cei de la Poliţia Metropolitană. Fiind singurul vorbitor de limbă română din instituţie, am fost translatorul în aceast caz. Într-o zi, pe la finalul anchetei mă cheamă o doamnă poliţist româncă, venită de la Bucureşti, să semnez un proces verbal prin care urma să certific faptul că un grup de copii cercetaţi a recunoscut infractorii în pozele arătate de poliţişti. Mi s-a cerut atunci practic, să comit o ilegalitate care mă putea costa nu numai postul, ci poate chiar şi libertatea. "Cum îndrăzneşti să-mi ceri aşa ceva? Unde te crezi? În România? În afara faptului că aici sunt camere de luat vederi este tot, eu nu pot să semnez asemenea hârtii. Eu nu am văzut niciun copil care să recunoască pe toţi cei din fotografii, ci numai pe câţiva dintre ei şi aceşti copii nu au fost asistaţi de un avocat sau asistent social. Păi, aşa se pierd procesele în România, din lipsă de procedură. Orice avocat cu caş la gură îi eliberează pe infractori, fiindcă martorii minori nu au fost asistaţi, iar declaraţiile lor nu sunt valabile", i-a spus Eddy poliţistei. Lucrurile nu s-au încheiat însă aici.
Reclamat şi avansat
Eddy spune că poliţista româncă, ofuscată de atitudinea conaţionalului, s-a dus şi s-a plâns şefului delegaţiei române sosite în UK pentru cazul Ţăndărei, şi care la rândul său l-a reclamat pe Eddy la superiorii săi. «La scurt timp după acest incident, mă cheamă şeful meu la el şi îmi ordonă: "Ascult!" I-am povestit scurt ce s-a întâmplat şi apoi am fost împreună la şeful cel mare, care m-a ascultat cu multă atenţie. Ca urmare a acestei poveşti, am primit felicitări, am o scrisoare de mulţumire acasă şi propunerea de avansare la gradul de sergent, evident după trecerea unui concurs deloc de neglijat.
Dovada supremului respect: o cafea la popotă cu şeful poliţiei
În plus, la câteva zile am primit dovada supremului respect pe care îl poate acorda şeful poliţiei unui subordonat. M-a invitat la popotă la o cafea. Am fost acolo împreună şi m-au văzut toţi colegii. Am fost foarte mândru de întâlnire. Sunt foarte mulţumit acum. Sunt sergent, am un salariu mai bun, merg cu maşina, nu mai patrulez pe jos şi beneficiez de dotare completă", a mai spus Eddy.
Doina Ganea, Ziarul Românesc
