La Princeton, una dintre cele mai prestigioase universități americane, Alexandru Ionescu lucrează ca profesor din toamna anului 2010. Biroul său se află la etajul șapte al celei mai înalte clădiri din oraș, Fine Hall, sediul facultății de matematică, scrie RFI.
Este specialist în analiză matematică și ecuații diferențiale și la Princeton a studiat între 1995 și 1999 ca masterand și doctorand, și încă un an pentru studii post-doctorale la renumitul INSTITUTE FOR ADVANCED STUDY, marele centru de cercetări fundamentale creat în 1930 și care numără printre membrii săi 31 de laureați ai premiului Nobel (printre care Albert Einstein) și 56 de medaliați Fields – cea mai importantă distincție a lumii matematice.
Studiile post-doctorale le-a terminat în 2002 la MIT, unde-și încheiase, în 1995, pe o bursă, și studiile universitare începute la facultatea de matematică a Universității din București.
Din 2002 și până-n 2010 a urcat toate treptele ierarhiei academice, de la asistent la profesor plin, la Universitatea Statului Wisconsin-Madison.
S-a format în România în cel mai întunecat deceniu al ceaușismului, anii 1980, când sub îndrumarea unor dascăli excepționali a deprins tainele matematicii.
La Liceul de Informatică 1 din Bucuresti, „pe lângă 1 Mai” a ajuns, în ultimele trei clase (1989-1990-1991), sub oblăduirea profesorului Armand Martinov, să concureze la olimpiade internaționale. Printre colegii săi de clasă „încurajați să lucreze serios în matematică” s-au aflat Teodor Bănică și Patrick Popescu-Pampu (ambii astăzi matematicieni în Franta) și Sergiu Moroianu, care a ales – lucru rar printre marile talente matematice ale acelor ani – să rămână în România.
