Valentin Stancu, 30 de ani, locuieşte în apropiere de Frankfurt, în oraşul Rodgau. Este în Germania de exact 2 ani. În această perioadă s-a lovit de dificultăţile de a găsi o casă de închiriat. După ce şi-a cumpărat propria locuinţă, a decis să îi ajute pe cei care la rândul lor caută o locuinţă şi a creat o pagina Facebook.
«În ţara eram agent de vânzări al unei firme care se ocupa cu construcţia şi vânzarea de accesorii pentru piscine. Sincer nu visam că vreodată să fiu nevoit să-mi părăsesc ţara, nu am plecat gonit de lipsuri, am plecat din cauza faptului că nu am mai avut răbdarea necesară că treburile din ţara să înceapă să meargă. Am plecat din cauza mentalităţii, din cauza faptului că nu mă simţeam un om liber, iar de fiecare dată când discutam cu acei afacerişti din carton, trebuia să îmi stăpânesc lacrimile, deoarece în România oamenii care au bani cred că au şi suficient creier. Aveam în minte citatul lui Nicolae Iorga: “De multe ori trebuie să taci pentru că eşti convins de… prostia adversarului.
Dar să nu generalizăm majoritatea românilor sunt oameni de treabă, singură lor vină e că votează de fiecare dată cu cine nu trebuie.»
Valentin a luat hotărârea să vină în Germania, deoarece aici corupţia nu prea există.
«Am intrat pe site-ul jobboerse.arbeitsagentur.de din ţară şi am trimis cred că vreo 2000 de CV-uri, până când am găsit un angajator turc dispus să-mi ofere şi cazare în schimb un salariu derizoriu de 1100 de euro. Am fost nevoit să lucrez un an la compania turcească, suficient cât să învăţ un pic de limba germană şi apoi m-am angajat tot ca şofer la POŞTA GERMANĂ. Între timp căutam cu disperare chirie fiind nevoit să accept o cameră extrem de mică la un preţ exorbitant într-un apartament cu alţi români, întrucât trebuia să părăsesc camera angajatorului turc în perioada de preaviz.
Odată mutat în noua cameră, m-am lovit de problema găsirii unei locuinţe adecvate. Aşa că am fost nevoit să împart acea cămăruţă de 6 mp cu soţia şi câinele încă 6 luni după care a trebuit să alerg pe la cel puţin 7 bănci până am găsit una să-mi acorde creditul pentru locuinţă.»
Adunând o asemenea bogată experienţă în lupta pentru o locuinţă, a creat o pagină pe Facebook pentru cei care îşi caută casă în Germania, pagina intitulată „Chirie Frankfurt si Offenbach am Main.”
«Aceasta pagină am creat-o tocmai ca cei care au fost în situaţia mea să nu mai fie nevoiţi să accepte orice condiţie, ci să aibă posibilitatea de a-şi alege camera, apartamentul şi de ce nu şi preţul. Deobicei străinii din Germania reuşesc să închirieze casele care nu sunt dorite de nemţi… aceste case deobicei sunt foarte mari sau condiţiile sunt precare, iar o familie cu doi nu prea îşi permite să plătească singura chiria de 1.200 – 1.400 euro… aşa că mai închiriază o anexă sau o cameră a casei.
Dar şi aşa îi putem numi norocoşi, că au reuşit să găsească pe cineva dispus să închirieze unei familii de străini, deoarece mai nou statul german cauta case pentru imigranţi, iar proprietarii prefera mai mult să lucreze cu statul decât cu privaţii.»
Ce trebuie să facă un român pentru a găsi o locuinţă?
«Un român, ca să închirieze o locuinţă, în primul rând trebuie să vorbească un pic de germană, să aibă un contract de muncă semnat pe o perioadă nedeterminată şi un salariu suficient de mare pentru a-l convinge pe proprietar că îi vă plăti chiria la timp şi fără probleme. O chirie porneşte de la 500 de euro pe o cameră până la 900 de euro un apartament cu totul inclus. Cei care sunt la început preferă să închirieze o cameră, întrucât pentru a închiria un apartament trebuie să plăteşti o garanţie, respectiv 3 luni de chirie.»
L-am întrebat pe Valentin ce imagine au românii în zona unde locuieşte: «În zona mea românii sunt bine văzuţi. Sincer, e o doar o poveste faptul că nemţii fac discriminări, din contră, apreciază omul care munceşte, în schimb au o problemă cu cei care abuzează de sistemul lor social. Culmea ironiei m-am simţit discriminat de turci sau de alţi străini, sub nici o formă de nemţi. În ceea ce priveşte românii care vor să vină în Germania le urez mult succes, să se înarmeze cu răbdare şi cu foarte multă ambiţie deoarece primul an este cel mai greu dar şi cel decisiv.»
Este atent la ce se întâmplă în ţară, dar nu ştie dacă se va mai întoarce curând: «În România nu ştiu dacă mă voi întoarce. Citesc în fiecare zi ştirile şi de fiecare dată rămân cu un gust amar când văd ce se întâmplă. Dacă rata corupţiei va scădea, nivelul de trăi va fii ca cel de aici mă voi întoarce, având în vedere că am avut acces la toate încasările firmei căreia am fost angajat nu-mi găsesc răspunsul la o întrebare. Oare cum e posibil ca o firmă din România să câştige mai mult sau la fel cât o firmă din Germania şi să ofere salarii de 6 ori mai mici?»
Sorin Cehan
Citește și:
Germania se umple de români: 175.000 au venit numai anul trecut
Român decorat în Germania pentru curaj: a salvat de la înec un om în vârstă de 82 de ani