Sorin Cehan
«Cât mai trebuie să suportăm noi, italienii? La naiba cu cei care predică primirea străinilor». «Mi-e într-adevăr scârbă, țara noastră frumoasă transformată într-o mizerie». «Să le tăiem mâinile celor care fură». «Să ne cumpărăm arme cu amortizor, când împuști pe unul nu-și dă seama nimeni». «Dacă mai mergem înainte așa, vom fi sclavii străinilor». «Soateți puștile cu țevile retezate. În țara asta nu folosește la nimic să denunți». Suntem în Italia mileniului trei, iar comentariile, acestea și altele, aparțin unor cetățeni occidentali, nu unor spălați pe creier din Isis, care trag în aer cu armele și cer sânge. Te îngrozești dacă citești comentariile la postarea lui Matteo Salvini despre tâlharul român care a băgat în comă un bătrân din Milano.
Mulți cedează tentației ieftine a violenței, mulți vor „să-i ucidem pe toți”, „să-i alungăm pe toți”, o justiție colectivă sumară, ca și cum așa ar dispărea toate problemele.
De altfel, cel care incită oamenii, acum și mereu, este Matteo Salvini, cu discursuri justițialiste: «Italienii cer să ACȚIONĂM. Abia aștept să fac ordine în țara asta: certitudinea pedepsei și expulzarea tuturor criminalilor, fără deosebire. Eu sunt gata!» Un coleg de coaliție, consilier regional la Milano, Riccardo De Corato, cere împânzirea orașului cu militari. Armata pe străzi și legea marțială.
Este în afara oricărui dubiu că fapta oribilă de la Milano trebuie pedepsită, dar conform legii. Nici mai mult, nici mai puțin. O societate civilizată face justiție în aulele tribunalelor, nu pe stradă, cu cetățeni furioși și înarmați și cu militari, ca în țările subdezvoltate. Salvini este acum în vârful piramidei politice din Italia, dacă nu va ajunge premier, îl va comanda, și atunci această atitudine de ku klux klan, de America anilor ’20 se va transforma în legi, circulare, ordine. Inerția unui val justițialist poate lovi nediscriminat oameni nevinovați, așa cum s-a întâmplat după cazul Mailat, când erau bătuți români pe stradă sau incendiate magazine, doar pentru că erau românești.
Românii sunt în continuare indicați ca mari furnizori de infractori în Italia, și străinii în general, deși datele statistice spun altceva. Un raport prezentat recent de asociația Antigone cu privire la sistemul penitenciar din Italia vorbește de „marea minciună populistă” a urgenței criminaității străine legată de migranți. Raportul arată că în ultimii 15 ani străinii din Italia s-au triplicat, în timp ce prezența lor din închisori s-a redus de trei ori: în 2003 erau circa 1,5 milioane de străini și în închisoare erau 1,16%, în timp ce astăzi, în toată țara sunt circa 5 milioane, dar în închisoare 0,39% din acest număr.
„Pactul de includere răsplătește și asigură siguranță”, evidențiază Antigone, făcând referire la un caz paradigmatic, cum este cel al comunității române: în ultimii ani deținuții români au scăzut cu 1.100 unități, în ciuda faptului că cetățenii români liberi sunt cu peste 100.000 mai mulți.
Dar câți dintre cei dornici să „acționeze” au atenție pentru aceste „detalii”, care indică realitatea dincolo de furie și populism. Este o mare nedreptate care li se face acum din nou românilor din Italia. Dar probabil este doar începutul.
